Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography

     
Last updated: 15.03.15

Istoria unor

Ariocarpus kotschoubeyanus macdowellii

 
     
 
 

In 2003 am semanat pentru prima data ario. Printre multe alte seminte achizitionate de la Mesa Garden in acel an, s-au aflat si 13 tipuri de Ariocarpus.

Am semanat in 26.04.03, fiecare specie intr-un singur vas de 5,5 cm diametru, intr-un amestec de pamant/nisip grosier, substrat sterilizat la microunde si umectat, prin absorbtie, cu apa distilata. Ghivecele au fost acoperite cu pungulite de polietilena prinse cu cate un elastic pe mijlocul vasului.
Nu mi-am notat atunci ce si cum a germinat dar, la aproape un an, in 25.01.04, aveam 8 plantule de Ariocarpus kotschoubeyanus macdowellii (nr. catalog Mesa Garden 31.8), pe propriile radacini.

Pe atunci altoiam aproape orice, normal sau “up side down” (UD), cu reusite mai mari sau mai mici, in marea majoritate pe Pereskiopsis spatulata dar si pe Myrtilocactus, Trichocereus sau Echinopsis.
Am gasit doar o singura poza “de grup” si aceea facuta seara tarziu, la blitz.

 

19.10.03

 

Se poate observa sistemul de acoperire a unor rasaduri si chiar altoiuri cu pungi stranse cu elastic pe mijlocul vaselor.
Alte poze, de detaliu, cu plante altoite in acele timpuri puteti vedea la Grafted Cacti.

 

Printre plantele alese a fi altoite s-au numarat si doi Ariocarpus kotschoubeyanus macdowellii.
O plantula, de doua luni, a fost altoita pe Pereskiopsis spatulata in 28.06.03. N-am poze de atunci dar se pare ca i-a mers foarte bine de vreme ce in 20.07.2003, la nici o luna de la altoire, arata asa:

 

Lucrurile au mers la fel de bine si pe mai departe:


10.08.03                                     17.08.03                                    31.08.06

07.09.03                                                              28.09.03

A venit iarna si n-am mai facut poze. Frunzele i-au cam cazut portaltoiului...
Iata planta in 28.07.04

Planta a crescut mai departe fara prea multe sedinte foto…

16.07.05

 

La o zi dupa aceasta poza, in 17.07.05, am scurtat portaltoiul si l-am ingropat direct, fara a-l usca, dar tamponat cu agent de inradacinare (AIA*) si carbune activ, intr-un pamant predominant organic, pana la nivelul altoiului.

Am facut acest lucru cu toate portaltoiurile de Pereskiopsis spatulata. In peste 80% din cazuri portaltoiul inradacineaza de la prima incercare. In doar cateva cazuri, cand probabil umiditatea remanenta a substratului a fost putin prea mare sau n-am avut eu suficienta rabdare sa astept inradacinarea si l-am udat in orb, portaltoiul a dat semne de putrezire.
Se taie ceva mai sus si se pune iar la inradacinat. Mobilitatea plantei in substrat, controlata prin mici incercari de inclinare stanga – dreapta, poate indica gradul de inradacinare.

Iata cum arata planta in 08.01.06, cand portaltoiul, complet ingropat, se obisnuise cu noua ipostaza si furniza mai departe nutrientii pentru cresterea altoiului.

Am schimbat apoi substratul, n-am notat insa cand. Poza urmatoare este din 01.12.06

 

Alte poze, din 26.05.07

 

In martie 2010 m-am hotarat sa incerc inradacinarea directa plantei.

Am taiat portaltoiul, l-am scobit si l-am indepartat cat am putut din interiorul altoiului.

In toate altoirile pe Pereskiopsis, plantele altoite” imbraca” in totalitate portaltoiul, interfata de altoire ramanand undeva adanc in interiorul altoiului.
Planta a stat apoi vreo doua saptamani la temperatura camerei si in semiumbra.
Am incercat inradacinarea in nisip de mare grosier (spalat de saruri si decalcifiat). Nisipul a fost umezit din cand in cand pe la partea inferioara doar pentru a da posibilitatea plantei “sa simta” acest lucru.

Constient de faptul ca o inradacinare a unui ario nu este similara cu aceea a unui Pereskiopsis am lasat planta linistita, fara a o muta, intr-un loc unde luminozitatea era foarte buna dar fara solarizare directa. Doar din cand in cand scoteam cu atentie eticheta, controlam umiditatea si puneam sau nu apa in tavita.

In august 2010, intrucat „ceva” parea sa tina planta, m-am hotarat sa incerc marea cu degetul…

Am rasturnat cu grija nisipul

 

Radacini firave, banuite doar de liniile desenate de firele de nisip, de care sunt prinsi perisorii radacinilor.
Sageata din poza urmatoare indica locul de intrare a fostului portaltoi.

 

Cu foarte mare grija am transplantat planta intr-un substrat foarte bogat in nisip grosier.

In 2010 era, cred eu, imposibil ca o planta cu radacini atat de mici sa infloreasca.
Iata insa ca in 2011, la 8 ani si jumatate de la semanare, planta formeaza primii boboci.

25.11.11

Din pacate inflorirea nu s-a produs. Cred ca a fost si greseala mea...In ideea de a nu-mi scapa inflorirea si fotografierea i-am schimbat locul. Faptul s-a suprapus cu o incalzire neobisnuita pentru inceputul lui decembrie. Cert este ca bobocii au fost avortati.

Oricum trebuia sa-i schimb ghiveciul asa incat am profitat de ocazie sa fotografiez si radacinile.

In postul meu de pe cactusi.com scriam:
„Cred ca daca planta va forma in final un nap acesta va fi doar o “remodelare” a partii ei inferioare.”

Iata cum arata “napul” plantei in la 17 luni dupa repicarea ei pe firavele radacini formate in martie-august 2010.

06.01.12

Nu cred ca va mai forma vreodata nap nici macar prin remodelarea partii ei inferioare care, cred eu, poate insa prelua o parte din “atributiile” unui nap.

Iata si planta repicata in noul substrat unde sper sa se simta si mai bine si sa ma bucure cu flori la sfarsitul acestui an (2012)…

 

 

Sigur ca nu puteti documenta, fotografic sau prin note de jurnal, fiecare planta in parte. Sunt insa plante la care tineti mai mult decat la altele si fara sa vreti o faceti intr-un fel sau in altul. Impreuna cu cateva M.luethyi, Peleciphora sau Aztekium, o Obregonia si cateva Lophophora, acest ario face parte dintre plantele mele de suflet. A ramas si va ramane in mica mea colectie.

Cateva concluzii


Ritmul de crestere a plantei a fost foarte mare in primul an descrescand usor in anii urmatori si drastic in anii in care portaltoiul a fost ingropat. De fapt cresterea cea mai consistenta a avut loc in perioada in care portaltoiul a dispus de frunzele sale. Din experienta am constatat ca la altoirile pe Pereskiopsis numai radacinile nu sunt suficiente pentru o dezvoltare sustinuta a altoiului. Altoiul creste pe un astfel de portaltoi, de Pereskiopsis desfrunzit, intr-un ritm mult mai scazut. Fara frunze, capacitatea de absorbtie a bioxidului de carbon, conform metabolismului crassulacean (CAM), este redusa, fotosinteza este in consecinta diminuata si planta va beneficia de mai putina hrana. Cu cat sunt frunze mai multe cu atat procesul este mai amplu, beneficiarul real fiind altoiul.
Altceva va fi insa cu lastarii aparuti pe portaltoi. Daca nu vor fi indepartati portaltoiul isi va canaliza toate eforturile pentru cresterea acestora trecand pe un plan secundar altoiul.

 

 



Odata cu altoirea pe Pereskiopsis am altoit pe un Echinopsis, o alta plantula si jumatate (!) de Ariocarpus kotschoubeyanus macdowellii. Mai precis jumatatea inferioara a plantulei ramase de la prima altoire si o alta plantula, taiata pe din doua. Pe inelul de vase de liber al portaltoiului am aranjat deci o jumatate superioara a unei plantule si doua jumatati inferioare.

Din cele trei jumatati s-au prins doua, tocmai UD-urile. Jumatatea „normala” s-a desprins. Locul acesteia poate fi observat in poza urmatoare:

10.08.03

 

In schimb ambii UD dau semne de trezire la realitate. Unul, mai umflat...celalalt, mai pragmatic, a trecut direct la lastarire...
Daca ar fi sa comparam, Pereskiopsis-ul a hranit cu mult mai bine pana in acest moment. E drept ca altoiurile de pe Echinopsis au trebuit sa depaseasca si postura de UD. Iata cele doua altoiri fata in fata la

10.08.03

 

Mai departe insa Echinopsis este cel ce recupereaza.

N-am prea multe poze luate la aceeasi data pentru ambele plante dar le prezint fata in fata pe cele care sunt corepondente. Reamintesc ca altoirile au fost facute in aceeasi zi, cu plante de cca doua luni, iesite din seminte semanate in aceeasi zi si in acelasi vas.

17.08.03

 

31.08.03



15.02.04



Pare ca unul dintre UD-isti e pe cale sa-l absoarba pe celalalt...


In 13.06.04 Echinopsis e pe cale sa recupereze...Aproape ca si-a „mancat” confratele si ii merge din ce in ce mai bine. Perskiopsis-ul, cu frunzele cazute, incetineste vizibil (poza din 28.07.04).

13.06.04                                           28.07.04




In 20.11.05 lupta este deja castigata de Echinopsis. Nu a lastarit dar portaltoiul a pompat cu mult mai mult decat a facut-o Pereskiopsis-ul (poza din 01.08.06).

20.11.05                                      20.11.05                                      01.08.06




Ulterior am ingropat si acest portaltoi, pana la limita altoiului.
In noiembrie 2007, la varsta de 4 ani si jumatate planta, altoita pe Echinopsis, a inflorit.

03-04.11.07



Apoi a inflorit si in aprilie 2008

21.04.08

 

si cam odata la doi ani a inflorit de doua ori pe an.
Poate ca odata pentru Echinopsis si odata pentru Ariocarpus...

La doua luni dupa aceasta a doua inflorire in decurs de 6 luni portaltoiul - stiuta fiind predilectia sa de lastarire, mai ales in conditii de meristem afectat - a incercat o stratagema...

29.06.08




Desi lastarul e erupt chiar prin ario planta a supravietuit. A continuat sa infloreasca de doua ori pe an, ultima data in
23.06.11

19.06.11                                              23.06.11





Nu mai am planta si nu va pot spune cat din portaltoi mai poate fi deosebit de restul plantei, daca planta are nap, sau ce fel de radacini are in prezent. Este totusi o planta altoita. Insasi alura supra-terana a plantei confirma acest lucru. Spre deosebire de aceasta, planta altoita pe Pereskiopsis, prin simplul fapt ca i-a fost indepartat portaltoiul, mai are o sansa sa semene, cat de cat cu o planta din natura.




Plante din aceeasi generatie, iesite din seminte semanate in acelasi ghiveci si la aceeasi data, lasate insa pe radacinile proprii, au inflorit in 2009, cu mult mai devreme decat planta altoita pe Pereskiopsis dar cu mult mai tarziu decat planta altoita pe Echinopsis. Probabil insa ca o inradacinare in 2007 a plantei altoite pe Pereskiopsis ar fi grabit cu mult inflorirea.



• - AIA – acid indolil acetic



 

 

Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
     
 

Page created and maintained by

 
 
Valentin Posea
 
 
E-mail: valentinposea@yahoo.co.uk