Tetranychus urticae Koch
(paianjenul rosu)

 

O absenta de doua saptamani a fost “de ajuns” pentru a avea parte de imaginile urmatoare.

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Photos date 09.08.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Photos date 09.08.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Remarks Photos date 09.08.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source cactus-art.biz (grafted) Remarks regrafted Nov.2004 Photos date 09.08.09

Cateva zile mai tarziu dupa curatarea mamilelor uscate in urma atacului prelungit.

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Photos date 21.08.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Photos date 21.08.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Remarks Photos date 21.08.09

In locurile insemnate plantele incepusera formarea semintelor. Ca la multe alte mamilarii bacele se formeaza in zona axilelor dar in interiorul corpului principal. De mentionat ca polenizarea s-a facut incrucisat, intre plantele de proveniente diferite.
Iata cum aratau in martie 2008 cand erau inflorite:

 

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Photos date 23.03.08	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Remarks Photos date 23.03.08	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source cactus-art.biz (grafted) Remarks regrafted Nov.2004 Photos date 18.03.08

  Ce s-a intamplat?

Un atac virulent al paianjenilor rosii (Tetranychus urticae). Atacul s-a declansat, foarte probabil, inainte de a pleca dar, din nefericire, n-am observat primele semne. Cred ca era si greu avand in vedere ca atacul se desfasoara pe corpul principal al plantei, la nivelul axilelor, ascuns fiind de mamilele lungi specifice.

Am mai avut de a face cu atacuri sporadice ale acestui acarian dar am observat la timp primele semne si, cu mici exceptii, atacul a ramas fara urmari. Doar doua rebutii, ascunse peste iarna undeva in spatele altor cactusi, intr-un loc mai caldut, au avut mai mult de suferit. Si-au revenit in primavara dar, din pacate, ranile vor ramane vizibile.

De aceasta data si alte plante, vecine cu M. luethyi, au fost atacate: Lophophora difusa, Sulcorebutia hasseltonii, Mammillaria herrerae v. albiflora. Au scapat insa niste gymnocalycium, Matucana paucicostata, Echinocereus vierecki v. moricallii. Probabil mai rezistenti sau ale caror epiderme nu sunt, din diverse motive, pe placul paianjenilor rosii.

Pana acum stropeam cactusii, periodic, cu o solutie de Nissorun 10 WP. Am facut-o si anul acesta dar, nu si inainte de a lasa plantele nesupravegheate, pe timp de vara, cu temperaturi diurne de peste 30 0C, intr-un balcon inchis cu termopan si fara ventilatie (doar un batant intredeschis).

Trei din cele patru plante au avut expunere de cca doua ore la soarele de la amiaza. Atacul paianjenilor s-a desfasurat numai pe partea opusa celei expuse la soare. Planta care a suferit cel mai mult nu a avut expunere directa la soare.
Am stropit imediat cactusii cu o solutie proaspata de Nissorun 10 WP. Nu dispuneam de alt acaricid si abia dupa doua zile, cand „activitatea” agresorilor era inca intensa, am stropit plantele cu Talstar 10 EC.

Tetranychus urticae Koch, paianjenul rosu, sau paianjenul cu doua puncte (spoturi) este un vizitator obisnuit al serelor si nu numai. Au fost contabilizate peste 200 specii de plante pe care acest parazit le ataca, de la legume la pomi fructiferi, de la fructe de padure la plante de apartament sau flori de cultura. Nu cunosc daca au fost inclusi si cactusi pe aceasta lista dar este binecunoscut faptul ca paianjenul rosu este unul din parazitii cei mai periculosi pentru cactaceaele crescute in spatii inchise. Se simte bine in serele calde si uscate.
Adultii, precum la majoritatea acarienilor, sunt de marimi diferite.
Ovala ca forma, femela are 0,4 – 0,5 mm lungime si patru perechi de picioare. Pe spate prezinta 12 perechi de perisori si prin corpul aproape transparent se pot observa doua pete mai inchise la culoare, datorate se pare acumularilor de reziduuri metabolice. Din acest motiv adultii tineri nu prezinta aceste pete. Masculul are cca. 0,3 mm. Adultii, masculi sau femele, au culori ce variaza de la maro la portocaliu, rosu sau galben-verzui. De multe ori sunt complet translucizi. Peste iarna predomina culorile rosu si portocaliu.

Ciclul de viata al paianjenului rosu este alcatuit din: ou, larva, nimfa si adult. Capacitatea de reproducere a acestor acarieni este extrem de mare. Femelele depun cca. 10 oua pe zi, prinse intr-o plasa extrem de fina, ce poate fi pusa in evidenta mai ales la plantele cu frunze prin pulverizarea unor jeturi fine de apa. Ouale sunt translucide si perfect rotunde avand cca 0,1 mm diametru. Din ele eclozeaza in cca 3 zile larve ce trec ulterior in doua tipuri succesive de nimfe, diferentiate prin numarul perechilor de picioare – trei si apoi, ca si adultii, patru . Functie de factorii de mediu (temperatura si umiditate) etapele de la depunerea oualelor pana la adult pot fi parcurse in 5-20 zile. Pe durata vietii de 2-4 saptamani o femela depune cateva sute de oua. In decursul unei singure veri se nasc 6 -7 generatii. Raspandirea parazitilor este facilitata de atingerea plantelor, curentii de aer, sau, prin mutarea plantelor, chiar de interventia omului.

Spre sfarsitul toamnei adultii isi cauta ascunzisuri in pamant sau locuri ce le pot oferi un minim adapost. Isi vor petrece iarna intr-un soi de hibernare (diapause –stare de inactivitate insotita de o scadere drastica a metabolismului in scopul supravietuirii in conditii adverse de iarna).
La trecerea iernii femela cauta locuri ce-i pot asigura hrana. Imediat ce conditiile sunt propice incepe depunerea primelor oua. In iunie o noua generatie este deja apta de a se reproduce.
Hranirea are loc prin inteparea plantei si extragerea sevei. In locul intepat ramane un mic semn galbui. Se apreciaza ca un adult distruge in acest fel 18-22 celule pe minut. In absenta unor conditii potrivnice colonia de paraziti va distruge complet tesuturile de suprafata. Intreaga epiderma capata un aspect de planta uscata, de culoare galbui-argintie. Chiar daca in realitate nu este uscata decat superficial planta nu mai este capabila sa sintetizeze clorofila si de cele mai multe ori moare.

Avand dimensiuni atat de mici paianjenul rosu poate fi extrem de greu detectat inainte ca planta sa-si arate ranile. Abia atunci, la examinarea ei cu ajutorul unei lupe, pot fi vazuti parazitii si poata fi constatata amploarea atacului.
Combaterea poate fi realizata in doua moduri:

- Chimic. Preventiv plantele pot fi pulverizate periodic doar cu jeturi de apa. Umiditatea este chiar mai potrivnica dezvoltarii parazitului decat temperaturile scazute de peste iarna. Pentru o mai mare siguranta este recomandata insa utilizarea unor acaricide.
Intrucat doar o parte din agentii chimici utilizati in combaterea paianjenului rosu au si o actiune ovicida iar in timp s-a constatat cresterea rezistentei acestui parazit la actiunea unor tipuri de substante, vom putea mari eficienta tratamentelor prin alternarea acaricidelor, folosirea unora care au si actiune asupra oualelor si a larvelor sau nimfelor, aplicarea lor la intervale de 5-7 zile. Chiar si peste iarna, functie de temperaturile din sere aplicarea unor tratamente este de uat in calcul.

- Biologic. Cu ajutorul unor „inamici” ai paianjenului rosu. Printre acestia se afla chiar si paianjeni pradatori care pot ataca si tine sub control populatiile de Tetranychus urticae: Phytoseiulus persimilis, Mesoseiulus longipes, Neoseiulus californicus, Galendromus occidentalis si Amblyseius fallicus. Toti acestia se comercializeaza in diferite tari alaturi de insecte precum Stethorus punctillum. Exista desigur recomandari stricte de utilizare a acestor bio-agenti.

Printre acaricidele ce se comercializeaza in Romania se numara: Danirun 11 EC (III), Demitan 200 SC (III), Talstar 10 EC (III), Mitigan 18,5 EC (IV), Mitac 20 EC (IV), Neoron 500 SC (IV), Nissorun 10 WP (IV), Omite 570 EW (IV). Intre paranteze este trecuta grupa de toxicitate. Dintre acestea numai Danirun 11 EC si Nissorun 10 WP au si actiune ovicida, ultimul neavand insa actiune si asupra adultilor ci numai asupra larvelor si nimfelor.

Trebuie aratat ca atacuri ale paianjenului rosu asupra cactusilor expusi in aer liber, neferiti de ploaie, vant sau arsita nu am observat. Poate ca acestia vietuiesc si in aceste conditii dar probabil numai temporar, fara sa formeze colonii si, lucrul cel mai important, fara sa afecteze vizibil plantele.

Chiar si dupa un astfel de atac planta isi aduna putinele rezerve si incearca sa supravietuiasca. Nu va mai fi insa niciodata ceea ce a fost. (In iarna planta a murit.)

 

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source cactus-art.biz (grafted) Remarks regrafted Nov.2004 Photos date 21.08.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source cactus-art.biz (grafted) Remarks regrafted Nov.2004 Photos date 23.03.08

In octombrie am examinat cu atentie posibilele bace de pe corpurile plantelor. Chiar si planta cea mai atacata a dus la bun sfarsit formarea semintelor. Pe fiecare din cele patru plante am gasit intre una si patru bace continand intre una (la planta cea mai atacata) si opt seminte fiecare.

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Before and after removing the seeds Photos date 11.10.09		Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Remarks seeds Photos date 11.10.09	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 After removing the seeds Photos date 11.10.09

Intre semintele de M. luethyi este pusa pentru comparatie o samanta de Astrophytum capricorne v. senile aureus.

Mammillaria luethyi Fruits and seeds Photos date 11.10.09

N-am semanat pana in prezent Mammillaria luethyi si nu am prea multe date privind germinarea dar voi semana cu siguranta, in primavara, semintele colectate. Si in anii trecuti am polenizat plantele dar, la un control sumar, nu am observat urme de bace pe corpul lor. Poate ca nici n-au existat sau poate ca nici in acest an nu le-as fi observat daca n-ar fi fost acest Tetranychus urticae.

As fi preferat sa nu fi fost. Plantele atacate isi vor arata cicatricile toata viata.

Mammillaria luethyi pare a fi fost “descoperita” in 1952. Intamplator planta a fost remarcata de un cunoscator - Dr. Norman Boke – intr-un vas la receptia unui hotel din Ciudad Acuna (Coahuila). Ulterior plante de acest tip au fost trimise lui Ladislaus Cutak de la Missouri Botanical Garden – St. Luis pentru identificare. Fotografii au fost trimise si lui Curt Bakeberg care le-a publicat in 1959 (Cactus and Succulent Journal 14(4): 63-67 (1959)) si a propus planta pentru a fi inclusa in genul Neogomesia.
Planta a fost insa gasita in habitat abia in mai 1996 de Jonas M. Luthy and George S. Hinton. Dupa cateva zile de “scotocit”, timp in care singura “descoperire” se concretizase doar intr-o forma noua a M. lasiacantha, reconsiderand oportunitatile de cautare a unor noi specii, Luthy indica pe harta, al carui teritoriu tocmai il cercetase impreuna cu Hinton, un punct care, dupa parerea lui, putea fi singurul in care noul taxon putea fi gasit. A doua zi, in locul indicat sunt gasite cca 200 exemplare – pe o suprafata de cca 200 mp. Regiunea cercetata, cca 3000 kmp, cunoscuta si sub numele de “fluorite country of Coahuila” este arida si caracterizata prin coexistenta fluorurii de calciu (fluorit) alaturi de carbonatul de calciu.

Planta a fost denumita in cinstea lui Jonas Luthy si descrisa de G. Hinton in Phytologia, 80/1:58-61, (1996). Holotipul cu numarul GBH 25771 a fost depus erbarul lui George Hinton.

Cu toate eforturile depuse, o alta locatie a acestei specii nu a fost gasita decat in 2006, tot de catre Luthy, la cca 20 km distanta de prima. In noua locatie, cu mult mai bogata decat prima, se aflau cateva mii de plante, uneori “inghesuite” peste 300 plante/mp.
Planta traieste pe soluri extrem de bogate in calcar (ca roca compacta sau numai sfaramaturi). Lastareste in mod natural si formeaza colonii. Radacinile sunt pivotant – tuberizate.

Inmultirea prin seminte pare a fi extrem de dificila. De fapt rata de germinare se apropie de zero. Data fiind caracteristica semintelor, de a se forma si ramane in corpul principal al plantei, se poate presupune ca aceasta valoare a ratei de germinare este datorata in principal unei maturizari sau stratificari insuficiente. Este de presupus ca, in mediul natural, semintele vor germina numai la moartea plantei mama. Aceasta ipoteza ar putea explica densitatea extrem de ridicata a plantelor pe spatii relativ mici (30 de plante pe un spatiu de 30 cm x 30 cm).

Cea mai simpla si eficienta cale de inmultire pare a fi grefarea. Grefarea unor lastari – planta lastarind extrem de usor – sau chiar a mamilelor precum in imaginile urmatoare.

Mammillaria luethyi After almost one year of standing by, a mamilla of Mammillaria luethyi, grafted on Pereskiopsis spatulata is going to give life to a new plant. Remarks mamila grafted on 25.04.04 Photos date 08.05.05	Mammillaria luethyi One week later Remarks mamila grafted on 25.04.04 Photos date 14.05.05	Mammillaria luethyi After two other weeks.... Remarks mamila grafted on 25.04.04 Photos date 28.05.05

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source grafted mamilla Photos date 01.04.06

Inradacinarea lastarilor nu prezinta dificultati, aceasta putand fi realizata si in soluri grase, sau cu exces de turba, dar si in soluri sarace, minerale. Reusita depinde preponderent de starea de vegetatie a lastarului si desigur, din acest punct de vedere, de anotimp. Daca planta nu are boboci, lastarul se poate pune la inradacinat chiar la sfarsitul lui martie. Daca planta are boboci este mai bine sa asteptam cca doua saptamani dupa trecerea florilor pentru a desprinde lastarul.

Planta inradacinata poate ramane un an in solul de inradacinat dupa care se replanteaza intr-un sol adecvat – mineral cu adaos de calcar.

Obtinuta din samanta sau prin altoirea unei mamile planta va inflori la cca doi ani dupa germinare sau intrarea mamilei in vegetatie.

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Photos date 06.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Photos date 06.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Photos date 08.04.06
Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Age Remarks Photos date 08.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source left side - cactus-art.biz (grafted) regrafted Nov.2004 right side Mila Hajek 2005 Photos date 08.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source cactus-art.biz (grafted) Age Remarks regrafted Nov.2004 Photos date 08.04.06
Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Photos date 09.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Mila Hajek 2005 Photos date 09.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source cactus-art.biz (grafted) Age Remarks regrafted Nov.2004 Photos date 17.04.05
Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Photos date 22.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Photos date 22.04.06	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source Photos date 22.04.06

In 2010 numai una dintre plante a inflorit (10.04.10). Celelalte doua care au supravietuit atacului nu au boboci inca si probabil nu vor inflori.

Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks scion rooted 2006 Photos date 10.04.10	Mammillaria luethyi Habitat Coahuila, Mexico Source mamila grafted 2004 Remarks regrafted 2010 Photos date 10.04.10

In a doua imagine este o planta clorofil deficitara altoita in 2010 pe echinopsis. Lastarul a aparut spontan, alaturi de unul variegat, pe o planta obtinuta din mamila altoita pe Pereskiopsis spatulata.

 

Bibliografie

1. Dennis Turner - (2007) Mammillaria luethyi or Found, Lost and Found Again, The Cactus and Succulent Society of NSW Inc., Vol. 26 (2): 35 - 40
2. David Hunt - The New Cactus Lexicon, Remous Ltd, Milborne Port, 2006

Cateva linkuri spre pagini cu imagini ale parazitilor si pradatorilor.
http://photo.net/photodb/photo?photo_id=6642293
http://photo.net/photodb/photo?photo_id=5255857
http://photo.net/photodb/photo?photo_id=5255856
http://www.pbase.com/holopain/image/44468011
http://photo.net/photodb/photo?photo_id=5255858
http://photo.net/photodb/photo?photo_id=5255859