Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
         
     
Last updated: 15.03.15

Roca pentru cactusi?

 
     

Anul trecut am gasit intamplator, undeva pe valea Buzaului, in apropiere de Nehoiu, o roca ce „mi-a suras“. Stratificata, sfaramicioasa, cu duritate mica . Probabil un sist argilos. Mai am drumuri de facut prin zona asa incat m-am gandit sa fac un mic experiment, sa vad in ce masura as putea sa o folosesc in cantitati mai mari in viitor.

Iata roca:

 

 

pH-ul dispersiei apoase a sfaramaturilor din roca mai deschisa la culoare a fost de 5,8-6,0, iar cel al dispersiei apoase din roca inchisa la culoare a fost 4,7-5,0. Amestecul final a dus la un pH de aproximativ 5,5. Nu stiu motivul pentru care pH-ul rocii inchise la culoare este atat de acid. Poate resturile organice, stiut fiind ca rocile argiloase includ uneori resturi animale si vegetale, poate componentele minerale din roca ...

Iata si roca sfaramata si sitata (am pastrat particulele cu dimensiuni intre 1 si 5 mm):

 

Substratul cu care am facut marea majoritate a transplantarilor din aceasta iarna a avut pH-ul 5,5 - datorat probabil pamantului de gradina folosit in proportie de cca 30%. Celelalte ingrediente au fost nisip de mare (fara calcar) si de constructii, tuf, caramida, carbune vegetal si ceva resturi de roca tip pegmatit cu continut de feldspat, cuart si mica. Ingredientele, in marea lor majoritate, au avut dimensiuni intre 1 si 5 mm. Substratul nu contine calcar sau roci pe baza de calciu. La plantele mici n-am adaugat niciodata calcar sau gips.


Am considerat ca aportul de carbonat de calciu adus de apa de la robinet, cu care ud in proportie de pete 80% toti cactusii, este mai mult decat suficient, cu atat mai mult cu cat, in lipsa ploii care sa spele pamantul, acest „calcar“ se acumuleaza in substrat. Examinati orificiile de scurgere ale unor ghivece la care nu ati schimbat substratul de 2-3 ani si care au fost udate (numai) cu apa de la robinet. Veti observa depuneri galben-maronii, destul de dure si care sunt insolubile la incercarea de spalare cu apa. Sunt insa destul de casante si friabile si pot fi indepartate, mecanic, destul de usor. Acestia sunt carbonatii,  preponderent de calciu dar, in procent mult mai mic, si de magneziu.

Iata substratul asa-zis normal:  

 

Sigur ca datele statistice pe care le poate furniza un astfel de experiment vor fi cu atat mai credibile cu cat numarul de specii si de plante/specie, va fi mai mare. N-am insa posibilitatea unor experimente pe scara larga asa incat, in conditiile in care numarul de plante implicat in experiment a fost/este foarte mic (16), am considerat ca numai utilizarea in substrat a unui procent mare din roca in cauza ar putea da indicii asupra oportunitatii utilizarii ei ulterioare in mod generalizat. Am pornit de la premiza ca schimbari rapide si notabile, generate de un substrat „special“, vor putea fi observate mult mai usor la plante tinere.

Nu toate cele 8 perechi de plante sunt tinere. Cateva (Astrophytum, Sulcorebutia, Lophophora) sunt plante „uitate“ prin rasadnite, plante de care nu s-a ingrijit nimeni sa le mai schimbe pamantul. Si astfel de plante pot reactiona rapid in conditiile unor substraturi noi.

In general am ales perechi de plante aflate in acelasi stadiu de evolutie - varsta si dimensiuni.
Le-am transplantat separat in:

A- substrat normal;
B- amestec 1:1 substrat normal:roca argiloasa.

Iata componentele amestecului:

si amestecul final:

 

 

Iata si plantele implicate in experiment, inainte si dupa transplantare (poze din 3-4.02.12):

 

Ariocarpus fissuratus.
Seminte  G.Koehres 1691, 05.04.10
Dimensiuni (A/B) 14mm/15mm

12

 

Astrophytum asterias hb.
Seminte 11.08.05
Dimensiuni (A/B) 14mm/14mm

34

 

Gymnocactus viereckii ssp. neglectus L 1159
Seminte 21.04.09
Dimensiuni (A/B) 18mm/19mm

12

 

Gymnocalycium bruchii
Lastari 18.06.11
Dimensiuni (A/B) 14mm/13mm

34

 

Lophophora diffusa v. koehresii
San Francisco SLP
Seminte 14.09.07
Dimensiuni (A/B) 14mm/14mm

12

 

Sulcorebutia rauschii cv. violacidermis
Lastar 2005         
Dimensiuni (A/B) 13/23mm  /14/24mm

34

 

Turbinicarpus jauernigii
Seminte 05.04.10                        
Dimensiuni (A/B) 13mm/13mm

34

 

Turbinicarpus lophophoroides MZ 724
Rancho Chiripa, SLP
Seminte M.Hajek, 20.11.10
Dimensiuni (A/B) 11mm/12mm

12

 

Plantele vor avea parte, in perechi, de acelasi tratament (expunere la lumina, udare, temperatura).

Este foarte posibil ca din experiment sa nu se poata trage concluzii, sa nu fie evidentiate tendinte pro sau contra substrat argilos.

Numarul mic de plante, chiar daca destul de diverse ca origine, ar putea fi o explicatie in acest sens.

Ramane de vazut.

La sugestia lui Cristi Neciu am facut si o testare a capacitatii de evaporare a apei din substrat, existand temerea – de altfel perfect fodata data fiind porozoitatea rocii, ca apa va fi absorbita in porii rocii si va stationa mult in substrat, daunand plantelor.
Intrucat imi ud cactusii mici numai prin absorbtie am inceput experimentul contabilizand in primul rand capacitatea de absorbtie a celor doua substraturi.


Am folosit vase asemanatoare celor din pozele de mai sus care, umplute fiind au avut 71 g substrat fiecare. O prima observatie: volumul ocupat de aceeasi cantitate de substrat este putin diferit – mai mare pentru cel argilos. Acest fapt denota o mai mare afanare a substratului si/sau a particulelor din componenta lui (o porozitate mai mare). Cele doua substraturi n-au fost tasate.


Am pus fiecare vas  in cate o tavita in care am precantarit 12 g apa. Am cronometrat timpul in care apa din tavite a fost absorbita in totalitate. Diferenta a fost imensa. Pamantul obisnuit a absorbit toata apa in 42 minute pe cand cel argilos abia in 285 minute.

Cred ca afanarea si porozitatea particulelor sunt responsabile si pentru timpii de absorbtie, extrem de diferiti, a aceleiasi cantitati de apa, timpi de la simplu la aproape de 7 ori mai mare. In substratul normal, mai putin afanat, apa urca prin capilaritate atat printre particule cat si in interiorul acestora (daca ele sunt poroase – pamant, tuf, caramida pisata). In substratul argilos, „golurile” dintre particule sunt mult mai mari iar capilaritatea dintre particule functioneaza mai rar, local, nu in toata masa. Ramane doar capilaritatea din interiorul particulelor poroase. Dar acest lucru se intampla numai pentru particulele ce ajung in contact cu apa, direct sau prin atingere cu alte particule umede.

La scurt timp dupa ce intrega cantitate de apa a fost absorbita, substratul normal devine umed chiar la suprafata. Substratul argilos a ramas uscat.

Vasele au fost depozitate in casa, la o temperatura de aproximativ 22 C. Le-am cantarit din timp in timp si am notat scaderea in greutate timp de trei zile. apoi vasele din timp in timp pe durata a trei zile. Am considerat timpul „0” imersia vaselor in tavite.
Cantaririle au fost facute cu un cantar digital de bucatarie, cu diviziunea de 1 g.

Conform graficului se poate concluziona ca exista o oarecare dificultate in evaporarea apei din substratul argilos dar aceasta nu este drastica. Cred ca diferentierea, ce a aparut in primeleore si care s-a mentinut ulterior, este datorata evaporarii de suprafata. Neajungand umezeala la suprafata n-a existat o evaporare rapida.  Ulterior diferenta de pierdere a apei s-a mentinut constanta.

 

Iata si rezultatele experimentului privind evaporarea apei la o udare „de sus” a ghivecelor. Aceleasi vase, aceeasi cantitate de substrat in fiecare (71g).

Pentru ca rezultatele sa nu fie influentate de umiditatea remanenta de la experimentul precedent, vasele au fost lasate la uscat pe calorifer pana ce doua cantariri succesive, la 6 ore distanta, au dat acelasi rezultat.


Inainte de udare vasele au fost asezate pe pietris grosier pentru a evita stagnarea in apa. Am udat cu 30 g apa si, dupa 3 minute, cand am constatat ca a incetat scurgerea apei, le-am cantarit.

Observatii:

- Apa s-a scurs mai usor si mai repede din vasul cu amestec argilos, ceea ce era de asteptat avand in vedere afanarea mai mare a substratului;

- Solul normal a absorbit mai multa apa - 18 g fata de 16 g la cel argilos. Si acest fapt era de asteptat, avand in vedere aceeasi diferenta de afanare care, pe langa faptul ca a favorizat un contact ceva mai indelungat cu apa pentru solul normal, a permis si retinerea ei prin capilaritatea dintre particule.

 

Vasele au fost depozitate in casa, la o temperatura de aproximativ 22 C.
Le-am cantarit din timp in timp si am notat scaderea in greutate pe durata a cinci zile. Am considerat timpul „0” prima cantarire dupa scurgerea apei.

De aceasta data substratul argilos ia un avans considerabil. Explicatia?
Suprafata de REALA de evaporare, la  substatul argilos, este mult mai mare, datorita desigur aceleiasi afanari. Mai mult decat atat, turnarea apei a produs o tasare a a substratului normal ceea ce a micsorat suprafata efectiva de evaporare.

 

Am figurat pe grafice atat pierderile procentuale de apa cat si pe cele absolute.

 

Forma sinuoasa a curbelor, mai accentuata pentru solul argilos, ar putea avea doua explicatii:

O eroare relativ ridicata a cantaririlor – probabil  ±0,5 g
Un control al evaporarii de care este responsabila viteza de difuzie a apei dinspre centrul particulelor de argila catre suprafata ei.

Curbele in negru sunt medieri facute de calculator.

Comparand cele doua soluri, cred ca se poate concluziona ca, din punct de vedere a absorbtiei, evaporarii si retentiei de apa, substratul argilos este cel putin la fel de bun daca nu chiar mai bun. Ramane de vazut cum se va comporta in regim „dinamic”.

 

 

 

Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
     
 

Page created and maintained by

 
 
Valentin Posea
 
 
E-mail: valentinposea@yahoo.co.uk