Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
 
 
Last updated: 15.03.15
About Genera
 
Turbinicarpus

 

 

Turbinicarpus
(Franz Buxbaum & Curt Backeberg 1937)

In 1927 Friedrich Bödecker (1867-1937) descria Echinocactus schmiedickeanus. Asa cum s-a mai intamplat si cu alte genuri, desprinse din Echinocactus, un nou gen, Turbinicarpus, a fost propus in 1937 de Franz Buxbaum (1900-1979) si Curt Backeberg (1894- 1966). Alaturi de T. schmiedickeanus au mai fost inclusi in acest gen, la acea data, T.lophophoroides, T. macrochele si T. pseudomacrochele.

Numele genului, o combinatie intre latinescul „turbineus” si grecescul „carpos” sugereaza forma fusiforma a fructului.

Plantele apartinand acestui gen cresc numai pe teritoriul Mexicului, in statele Guanajuato, San Luis Potosi, Nuevo Leon, Hidalgo, Tamaulipas, Queretaro, Coahuila si Zacatecas, in zone aride, cu extrem de putine precipitatii. Spre deosebire de gen, care are o arie de raspandire foarte mare, toate speciile sunt endemice, uneori aria de raspandire fiind de numai cateva hectare.

Sunt plante de talie mica, care, cu mici exceptii, lastaresc foarte rar sau de loc. Ajung la maturitate si infloresc la varsta de 3-4 ani. Florile sunt diurne, de 3-4 cm diametru, mai des albe sau roz, cu straifuri de culori mai inchise pe mijlocul petalei. Culorile variaza destul de mult chiar in interiorul aceleiasi specii sau pentru plante din acelasi habitat /5/. Unele specii infloresc numai odata pe an, altele infloresc in mai multe randuri, de la sfarsitul iernii pana toamna tarziu. Florile nu sunt autofertile.

Uneori plantele mature prezinta in cultura diferente semnificative de aspect fata de plantele din mediul natural. Acestea sunt cu atat mai evidente cu cat, in perioadele de vegetatie, plantele nu sunt expuse in aer liber.

In mediu natural cresc, in general, in locuri umbrite putin, de vegetatie sau de terenul accidentat. Atunci cand se gasesc in zone complet insorite isi arata la suprafata pamantului numai o foarte mica parte din corp, probabil pentru limitarea pierderilor de apa.

Solurile sunt bogate in calciu, sub forma de calcar de cele mai multe ori, dar si sub forma de gips (T.lophophoroides creste preponderent pe soluri bogate in gips). Datorita calcarului, pH - ul solurilor este de la slab alcalin 7,6 la alcalin 8,7.

 

Cea de a treia editie a KAKTEENLEXIKON (1976) a lui Curt Backeberg mentiona 9 specii de Turbinicarpus, 11 specii de Gymnocactus si 2 specii de Pelecyphora. Astazi genul Tubinicarpus include in totalitate genul Gymnocactus si o parte din genul Pelecyphora.

25 de ani mai tarziu, in “The Cactus Family”, Anderson enumera 25 specii cu 13 subspecii, cele mai noi fiind:
Turbinicarpus alonsoi Ch. Glass & S. Arias 1996, Turbinicarpus bonatzii G. Frank 1992, Turbinicarpus booleanus G.S. Hinton 1996, Turbinicarpus hoferi J.M. Luthy & A.B. Lau 1991, Turbinicarpus jauernigii G. Frank 1993, Turbinicarpus pailanus J.J. Halda & P. Panarotto 1998, Turbinicarpus rioverdensis G. Frank 1992, Turbinicarpus schmiedickeanus subsp. andersonii A. Mosco & C. Zanovello 1999, Turbinicarpus pseudomacrochele subsp. lausseri (Diers & G. Frank 1991) Ch. Glass 1997, Turbinicarpus swobodae Diers & Esteves 1987, Turbinicarpus X mombergii Riha 1996.

 

In baza lucrarilor lui J. Luthy din 2002 (Cactaceae Systematics Initiatives 14) si 2003 (Cactus & Co. 1(7)), D. Hunt descrie, in “The New Cactus Lexicon”, 16 specii cu 20 subspecii. In ultima lucrare, Luthy atribuie genului doua subgenuri, diferentierea tinand cont de micromorfologia semintelor:


         Seminte cu microrelief granular, hilum si micropilul conjuncte  - Turbinicarpus 
         Seminte cu microrelief striat, hilum si micropilul disjuncte          - Rapicactus.

Fara a schimba denumirea, Hunt noteaza apartenenta fiecarei specii la subgenul corespunzator.

Desi exista deja o clasificare oficiala, chiar daca este acceptata ca fiind „de moment”, pentru o mai usoara parcurgere a reprezentantilor genului, J. Pilbeam /15/ trateaza trei subgenuri:


         Turbinicarpus - 10 specii si 11 subspecii;
         Gymnocactus - 5 specii si 5 subspecii. Sunt amintite si alte 4 subspecii considerate a fi in realitate doar varietati;
         Rapicactus - 3 specii si 11 subspecii.
         

Denumirea tuturor taxonilor apartinand genului Turbinicarpus s-a facut in conformitate cu clasificarea lui Hunt /14/.
Sinonimele, trecute in subsolul fiecarei pagini, pot da o idee asupra clasificarilor anterioare. La sectiunea Clasificari se gasesc clasificarile lui D. Hunt si a lui D. Donati & C. Zanovello.

Atentie!
In cultura au tendinta ca, in perioada de crestere, sa absoarba chiar mai multa apa decat pot inmagazina. In cele din urma corpul plantei plesneste vertical. Planta supravietuieste si isi vindeca ranile de cele mai multe ori, dar numai daca se iau masuri drastice de limitare a udarilor. Se va evita oricum udarea partilor ranite.

Au nevoie de calciu in compozitia substratului si de un foarte bun drenaj.

Clasificare /14/

Turbinicarpus
Habitat Mexico
Photos date 09.08.04

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Age ~7 years
Remarks 3/3 cm
Photos date 01.04.06

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Age ~7 years
Remarks 3/3 cm
Photos date 14.05.06

Turbinicarpus
alonsoi

Habitat Xichu, Guanajuato, Mexico
Source Cactus-art.biz
Remarks 5cm/2,5cm
Photos date 23.07.04

Turbinicarpus
alonsoi

Habitat Xichu, Guanajuato, Mexico
Source Cactus-art.biz
Remarks 5cm/2,5cm
Photos date 30.06.05

   

Turbinicarpus alonsoi
Ch. Glass & S. Arias 1996

Una dintre ultimele specii descoperite, apartinand genului Turbinicarpus. Totodata si una dintre cele mai spectaculoase plante din gen, prin aspectul piramidal si forma tuberculilor.
Charles Glass (1934 – 1998) i-a dat numele dupa cel al unui tanar mexican de 14 ani, Luna Garcia Alonso, care l-a insotit in calatoria de langa micul orasel Xichu, din nordul statului Guanajuato, unde isi are habitatul Turbinicarpus alonsoi /6/. Locatia exacta este tinuta secret si pare a fi undeva intre munti, pe pante abrupte, bine pazita pentru evitarea colectarii plantei. De altfel comercializarea plantei este interzisa. Plantele care se comercializeaza acum in Europa sunt, sau cel putin ar trebui sa fie, obtinute din seminte, in cultura.

Semintele sunt ceva mai mici decat ale celorlalte specii din gen fapt pe seama caruia se atribuie cresterea mai inceata a acestei specii fata de celelalte ale genului /6/.

De curand, la una din intrunirile International Cactaceae Systematics Group, Nigel Taylor a lansat ipoteza Strombocactus pulcherrimus - hybrid natural Turbinicarpus alonsoi x Strombocactus disciformis. A avut in vedere forma si culoarea florii precum si faptul ca planta are exact aceeasi locatie pe care o are Turbinicarpus alonsoi (Xichu, Guanajuato) /15/.

Este trecut pe lista CITES.

Plantele din imaginile alaturate provin de la Valentino Vallicelli (cactus-art.biz). Au 5 cm diametru si 2,5 cm inaltime. Suportul are un procent ceva mai mare de pietris marunt si putina spartura de marmura. In 2005 au inflorit in doua randuri. Expunerea a fost spre est, in aer liber.

Sinonime /15/:

Pediocactus alonsoi (Glass & S.Arias) J.J. Halda 1998

Turbinicarpus
alonsoi

Habitat Xichu, Guanajuato, Mexico
Source Cactus-art.biz
Photos date 21.03.09

Turbinicarpus
alonsoi

Habitat Xichu, Guanajuato, Mexico
Source Cactus-art.biz
Remarks 5cm/2,5cm
Photos date 02.07.06

     

Turbinicarpus beguinii ssp. beguinii
(N.P.Taylor 1983) A. Mosco & C. Zanovello 1997

Sinonime /IV,14/:

    Thelocactus beguinii N.P.Taylor 1983
    Echinocactus beguinii F.A.C.Weber ex K.Schum. (Nom inval.) 1898
    Neolloydia beguinii (F.A.C.Weber ex K.Schum.) N. L. Britton & J.N.Rose (Nom illeg.) 1923
    Thelocactus mandragora ssp. beguinii (N.P.Taylor) J.M.Luthy 1999
    Gymnocactus beguinii (F.A.C.Weber ex K.Schum.) C.Backeberg (Nom illeg.) 1961

Turbinicarpus
beguinii
ssp. beguinii
Habitat Mexico
Source seeds MG 445, 16.06.02
Age years 5.5
Photos date 17.02.08

Turbinicarpus
beguinii
ssp. beguinii
Habitat Mexico
Source seeds MG 445, 16.06.02
Age years 5.5
Photos date 04.03.08

     

Turbinicarpus gielsdorfianus
(E.Werdermann) John & Riha 1983

Numele i-a fost dat in onoarea lui Karl Gielsdorf (1888-1973) care a raspuns un timp de gradina botanica din Berlin.
Isi imparte cu T.horipillus primele doua locuri in privinta dimensiunilor pe care aceste doua specii le ating.

La maturitate lastareste, mult mai putin insa in mediul natural decat in cultura.

Creste pe soluri calcaroase si bogate in minerale la nord est de Ceritos – San Luis Potosi.

In cultura este mai putin pretentios si are o crestere sensibil mai rapida decat majoritatea speciilor din gen.

Sinonime /14/:

    Echinocactus gielsdorfianus E.Werdermann 1929
    Neolloydia gielsdorfiana
    (E.Werdermann) F.M.Knuth 1935
    Thelocactus gielsdorfianus
    (E.Werdermann) Borg 1937
    Gymnocactus gielsdorfianus
    (E.Werdermann) Backeb. 1951
    Pediocactus gielsdorfianus
    (E.Werdermann) J.J.Halda 1998

Turbinicarpus
gielsdorfianus

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source
Age years
Remarks
Photos date 05.01.07

Turbinicarpus
gielsdorfianus

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source
Age years
Remarks
Photos date 04.09.04

   

Turbinicarpus hoferi
J. M. Luthy & A.B.Lau 1991

 

Denumit dupa Anton Hofer (n. 1947 – specialist in computere si specializat in Turbinicarpus) care gasit planta in 1988.

Este o specie strict endemica, arealul pe care creste fiind de numai cateva hectare pe valea Aramberri, langa Lampacitos – Nuevo Leon.

Creste pe soluri bogate in gips.

Este unul dintre cei mai lenti in crestere. Pilbeam /15/ ii atribuie doar o rata de crestere pe jumatate fata de media majoritatii speciilor. Din acest motiv, in cultura este altoit pe Pereskiopsis inca din stadiul de plantula abia rasarita. Prin altoire insa isi pierde in parte aspectul pe care il are in habitat.

Este catalogat ca fiind extrem de pretentios in cultura: sol bine drenat cu adaos de marmura si gips, udare cu mare grija si respectand perioadele de repaos – iarna si vara, expunere cat mai insorita

Planta din imagine are 2,5 cm diametru si provine de la Miloslav Hajek.

Sinonime /14/:

Neolloydia hoferi (J.M.Luthy & A.B.Lau) A.T.Powell 1999
Pediocactus hoferi (J.M.Luthy & A.B.Lau) Halda 1998

Turbinicarpus
hoferi
HO 434

Habitat Aramberi, Nuevo Leon, Mexico
Source H. Hajek
Age years
Remarks 2,5 cm
Photos date 21.02.07

   

 

Turbinicarpus laui
Ch. Glass & R.A. Foster 1975

Denumit in cinstea lui Alfred B. Lau, cel ce l-a descoperit. Creste la altitudini de 1100 - 1400 m, pe terenuri drepte sau in panta, pe arii mai mult sau mai putin intinse, din statul San Luis Potosi.

Solul este prepoderent calcaros dar si cu gips sau componente organice (pana la aproape 12%). pH-ul solului variaza in limitele 7,9 – 8,6 /5/.

Floarea este roz, in nuante ce variaza chiar in cadrul indivizilor din aceeasi locatie /6/.

In cateva locuri creste impreuna cu T. pseudopectinatus si cu hibridul lor T. laui x pectinatus (T. x mombergeri). Interesant este ca, in toate aceste locuri aflate in panta, in partea de sus si spre mijloc creste T. laui, in partea de mijloc si de jos creste T. pseudopectinatus, iar la mijloc creste hibridul lor, toate cele trei specii avand aceeasi perioada de inflorire /5/.

Planta din imagine este primita in 2005 de la E. Belu. Are 2/2cm.

Sinonime /VI/:

Neolloydia laui (Ch.Glass & R.A.Foster 1975) E.F.Anderson 1986
Pediocactus laui (Ch.Glass & R.A.Foster 1975) J.J.Halda 1998
Strombocactus laui (Ch.Glass & R.A.Foster 1975 ) Mays 1999


Turbinicarpus
laui

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source E. Belu 2005
Photos date 17.04.06

Turbinicarpus
laui

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source E. Belu 2005
Photos date 04.02.07

     

Turbinicarpus lophophoroides
(E. Werdermann) F. Buxbaum & C. Backeberg 1937

 

 

In 1934 Erich Werdermann (1892-1959) descria Thelocactus lophophoroides. Numele reflecta asemanarea cu plantele din genul Lophophora. In 1934 specia a fost inclusa in noul gen alaturi de T. schmiedickeanus, T. macrochele si T. pseudomacrochele.

Creste la altitudini moderate, 900 – 1200 m, in statul San Luis Potosi.

Solul este sarac in componente organice si foarte bogat in calciu, mai ales sub forma de gips, pana la 98% /15/, dar si sub forma de roci calcaroase, responsabile pentru un pH de 7,8 – 8,7 /5/. Un timp s-a vehiculat ideea ca, in anotimpul ploios, plantele ajung sub apa pentru o oarecare perioada de timp. Conform revistei Turbi-Now, citata de Pilbeam /15/, acest fapt nu se intampla. Mai precis, locurile unde plantele cresc, sau au reusit sa supravietuiasca in astfel de conditii, nu sunt inundate.
In cultura capata un aspect usor columnar. Necesita un sol extrem de afanat, cu multa spartura de gips si ceva marmura.

In miezul verii, acolo unde substratul permite, se retrage, uneori chiar sub nivelul solului, pentru a micsora insolatia si pierderile de apa.

Sinonime /VI/: Echinopsis glaucina Friedrich & G.D. Rowley 1974

Thelocactus lophophoroides E. Werdermann 1934
Strombocactus lophophoroides (E. Werdermann) F.M. Knuth 1935
Toumeya lophophoroides (E. Werdermann) H.H. Bravo & W.T. Marshall 1956
Neolloydia lophophoroides (E. Werdermann) E.F. Anderson 1986
Pediocactus lophophoroides (E. Werdermann) J.J. Halda 1998

Turbinicarpus
lophophoroides

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source E.Belu 2000
Remarks
Photos date 01.05.05

Turbinicarpus
lophophoroides

San Bartolome

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Cactus-art.biz, 2005Photos date 14.08.06

Turbinicarpus
lophophoroides

San Bartolome
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Cactus-art.biz, 2005
Photos date 20.09.08

Turbinicarpus
lophophoroides

San BartolomeHabitat San Luis Potosi, Mexico
Source Cactus-art.biz, 2005
Photos date 04.02.07

     

 

Turbinicarpus pseudomacrochele ssp. pseudomacrochele
C. Backeberg 1935

Macrochele -cel cu gheare mari - cu referire directa la spinii mari si incovoiati ca niste gheare. Pseudomacrochele are semnificatia - similar cu macrochele - desi exista diferente semnificative de aspect intre cele doua specii. Este printre cei ce au fost inclusi in noul gen inca din 1937.

Creste pe arii destul de extinse in statele Queretaro si Hidalgo.

Planta din imagine - SB 1049, Bernal, Queretaro - provine din seminte MG 1294.1, are 2/3 cm si este la prima inflorire.

Sinonime /VI/:

Strombocactus pseudomacrochele C. Backeberg 1935
Toumeya pseudomacrochele
(C. Backeberg 1935) H.H. Bravo & W.T. Marshall 1956
Neolloydia pseudomacrochele
(C. Backeberg 1935) E.F. Anderson 1986
Kadenicarpus pseudomacrochele
(C. Backeberg 1935) A.B. Doweld 1997
Pediocactus pseudomacrochele
(C. Backeberg 1935) J.J. Halda 1998

Turbinicarpus pseudomacrochele ssp.
pseudomacrochele

SB 1049
Habitat Bernal, Queretaro, Mexico
Source seed MG 1294.1 16.06.02
Age 3 years
Remarks
Photos date 23.03.05

Turbinicarpus pseudomacrochele ssp.
pseudomacrochele

SB 1049
Habitat Bernal, Queretaro, Mexico
Source seed MG 1294.1 16.06.02
Age 3 years
Remarks
Photos date 23.03.05

  Turbinicarpus pseudomacrochele ssp.
pseudomacrochele

Habitat Bernal, Queretaro, Mexico
Source seed 16.06.02
Age 4 years
Remarks first mature spine and first bud
Photos date 09.04.06
 
   

Turbinicarpus pseudomacrochele ssp. krainzianus
(G.Frank) Ch. Glass 1997 

 

 

 

 

Sinonime /VI/:

Toumeya krainziana G.Frank 1960
Turbinicarpus krainzianus (G.Frank) Backeb. 1961
Pediocactus pseudomacrochele ssp. krainzianus (G.Frank) Halda 1998
Neolloydia krainziana (G.Frank) A.T.Powell 1999

 

Turbinicarpus
krainzianus

Habitat Mexico
Source Cucu 2000
Age
Remarks
Photos date 09.07.06

Turbinicarpus
krainzianus

Habitat Mexico
Source Cucu 2000
Age
Remarks
Photos date 07.07.07

     

Turbinicarpus pseudopectinatus
(C. Backeberg ) Ch. Glass & R.A. Foster 1977

Fata de descrierea lui Backeberg din 1935, ca Pelecyphora pseudopectinata, plantele din fotografiile alaturate, sunt diferite cel putin prin marimea si culoarea florii - 5 cm, magenta cu striuri mai inchise, fata de 3 cm, alba cu striuri in nuante de rosu (Pelecyphora). Este drept ca locatiile sunt complet diferite Palmillas, Tamaulipas pentru planta descrisa de Backeberg si Dr. Arroyo, Nuevo Leon pentru plantele din fotografii.

In 2000 J. Chvastek si J.J. Halda descriu T. pseudopectinatus ssp. jarmilae (dupa numele sotiei lui J.J. Halda, Jarmila). Locatie Dr. Arroyo. Se mentioneaza ca dimensiunile plantelor sunt mai mici iar ale florilor sunt mai mari, comparativ cu T. pseudopectinatus. Planta mai este cunoscuta si ca T. pseudopectinatus fa. rubriflorus /VI/, nume sub care a fost primit cactusul de la Miloslav Hájek.

Creste in statele Tamaulipas, San Luis Potosi si Nuevo Leon.
In San Luis Potosi creste la altitudini de 1100 – 1800 m, pe soluri prepoderent calcaroase cu pH 8,2 – 8,6, dar si cu continut relativ ridicat de materii organice -9% /5/. In cateva locuri din acest stat se gaseste impreuna cu T. laui si hibridul T. x mombergeri.

Este printre primii care infloreste primavara. Florile se deschid numai daca, pe langa lumina, beneficiaza de caldura.
Fructifica rar, fapt pus de asemenea pe seama unei insuficiente solarizari /6/.

Sunt plante relativ dificile in cultura. Necesita un bun drenaj al substratului (imbogatit cu calcar) si multa grija la udarile de la sfarsitul perioadei de repaos de peste vara /6/.

Plantele mari din imagini au dimensiuni de 3/3 cm, 3/2,5 cm (provenienta Valentino Vallicelli 2003 – www.cactus.art-biz). Ambele au fructificat in 2006 in urma polenizarii incrucisate (imagini mai sus).

Sinonime /VI/:

Pelecyphora pseudopectinata C. Backeberg 1935
Mammillaria pseudopectinata (C. Backeberg 1935) H.P. Kelsey & Dayton 1942
Normanbokea pseudopectinata (C.Backeberg 1935) L.Kladiwa & F.Buxbaum 1969
Thelocactus pseudopectinatus (C. Backeberg) E.F.Anderson & N.Boke 1969
Pelecyphora pulcherrima Sabatini (Nom inval.) 1991
Pediocactus pseudopectinatus (C.Backeberg 1935) Halda 1998

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Age ~7 years
Remarks 3/2,5 cm
Photos date 09.03.06

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Age ~7 years
Remarks 3/3 cm
Photos date 09.03.06

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Age ~7 years
Remarks 3/2,5 cm
Photos date 09.03.06

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source Miloslav Hájek 2005
Age years
Remarks 1/1,5 cm
Photos date 01.04.06

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Dr. Arroyo, Nuevo Leon, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Age ~7 years
Remarks 3/3 cm
Photos date 09.03.06

Turbinicarpus
pseudopectinatus

Habitat Nuevo Leon, Mexico
Source seed MG1295.4, 16.06.02
Age 5 years
Remarks first buds
Photos date 28.04.07

     

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. andersonii
A. Mosco & C. Zanovello 1999

Descris initial de Jan Riha in 1996 ca T. panarottoi. Redenumit de Mosco in onoarea lui Edward Frederik Anderson care l-a descoperit dar care “l-a confundat” cu Turbinicarpus schmiedickeanus ssp klinkerianus. Numele dat de Riha a fost invalidat din motive “procedurale” – absenta datelor de colectare (localitate, nr. colectare, data) precum si a cuvintelor “magice” – typus, holotypus sau echivalentul lor.

Creste in statul San Luis Potosi, in doua locatii de langa Crucero del Huizache, pe dealuri cu soluri calcaroase. In 2002 numarul plantelor adulte era apreciat la 3000 exemplare.

Plantele din imagine au 3/1 cm si respectiv 3/2,5 cm. Provenienta Valentino Vallicelli 2003 si 2004 – www.cactus. art-biz).

Sinonime /VI/:

Pelecyphora schmiedickeanus (F. Bödecker) v. panarottoi J. Riha 1996
Turbinicarpus schmiedickeanus ssp.panarottoi (J.Riha) J.Lüthy 1999

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. andersonii

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Photos date 27.01.08

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. andersonii

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source cactus-art.biz 2003
Photos date 01.01.09

     

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. bonatzii
(Gerhardt Frank 1992) Paolo Panarotto 1999

Denumit dupa numele descoperitorului (H.J. Bonatz 1991). Face parte din speciile cele mai mici ale genului.

Creste pe pante insorite, dar accidentate, la altitudini de cca 1050 m in statul San Luis Potosi. Solul este calcaros, cu un pH de 8,2 – 8,6. Analizele de sol au evidentiat si un continut semnificativ de substante organice 6,7 – 7,1% /5/.

Infloreste primavara devreme.

Planta din imagine are 1,8 cm diametru. Provine din seminte semanate pe 21.03.04. Plantula a fost altoita pe 09.05.04 pe Pereskiopsis spatulata. Nu a fost inradacinata –portaltoiul a fost complet ingropat in substrat din 2005.

Intrucat este inca pe portaltoi substratul este unul preponderent organic.

Sinonime /15/:

Turbinicarpus bonatzii Gerhardt Frank 1992
Pediocactus bonatzii (G. Frank) J.J. Halda 1998

 

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 2 years
Remarks grafted on P. spatulata
Photos date 01.03.06

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii RSM 587
Habitat Cerritos, San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 21.01.07

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 2 years
Remarks grafted on P. spatulata
Photos date 01.03.06

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat Cerritos, San Luis Potosi, Mexico
Source seed 11.08.05
Photos date 03.08.08

   

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. jauernigii
(Gerhardt Frank 1993) D.Hunt 2005

Descoperit de J. Jauernig. Este stenoendemic. Sunt cunoscute numai doua locatii unde creste, ambele in San Luis Potosi, langa mica localitate Las Palomas. In 2002 numarul plantelor adulte era apreciat la cca. 1000 /5/.

Solul este calcaros, accidentat. Unele plante cresc chiar in mici crevase ale rocilor. Altitudine 1100-1150 m.

Planta din imagine are 2,5/2 cm. Provenienta Miloslav Hajek 2005.

Sinonime /VI/:

     

    Thelocactus lophophoroides ssp. jauernigii (G. Frank) L. Battaia & C. Zanovello 1995
    Pediocactus lophophoroides v. jauernigii (G. Frank) J.J. Halda 1998
    Turbinicarpus jauernigii Gerhardt Frank 1993

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. jauernigii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Age years
Remarks
Photos date 08.10.06

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. jauernigii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Age years
Remarks
Photos date 11.10.08

   

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. flaviflorus
(G.Frank & A.B.Lau) Ch. Glass 1997

 

 

Flaviflorus - cel cu floarea galbena - a fost descoperit in 1979 de A.B. Lau care l-a definit pentru inceput cu numarul de colectare L1185 /6/. Este printre putinii care, in mediul natural, au un aspect columnar, chiar daca inaltimea este de numai cca. 3,5 cm.

Creste in cateva locatii in apropiere de Santa Rita, San Luis Potosi, pe soluri calcaroase /5/.

Pare a fi unul dintre cei mai usor de cultivat turbinicarpusi. In cultura diferentele de aspect sunt semnificative, functie de expunerea la lumina si intemperii, tipul substratului si frecventa udarilor. Este motivul pentru care, desi in mediul natural creste pe o arie de raspandire extrem de restransa, este foarte raspandit in colectii.

Sinonime /VI/:

Turbinicarpus flaviflorus G. Frank & A.B. Lau 1979
Turbinicarpus schmiedickeanus v. flaviflorus (G. Frank & A.B. Lau) Ch. Glass & R. Foster 1979
Pediocactus schmiedickeanus v. flaviflorus (G. Frank & A.B. Lau) J.J. Halda 1998

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. flaviflorus

Habitat, Mexico
Source C. Neciu 2004
Age years
Remarks
Photos date 21.05.06

 

 

 

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. klinkerianus
(C.Backeberg & H.Jacobsen 1948) N.P.Taylor 1998

 

Sinonime /VI/:

Turbinicarpus klinkerianus C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948
Strombocactus klinkerianus (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) A.F.H.Buining 1951
Toumeya klinkeriana (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) Bravo & W.T.Marshall 1956
Toumeya schmiedickeana var. klinkeriana (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) H.Krainz 1959
Strombocactus schmiedickeanus var. klinkerianus (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) G.D.Rowley 1972
Turbinicarpus schmiedickeanus var. klinkerianus (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) Ch.Glass & R.Foster 1977
Neolloydia schmiedickeana var. klinkeriana (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) E.F.Anderson 1986
Pediocactus schmiedickeanus subsp. klinkerianus (C. Backeberg. & H.Jacobsen 1948) J.J.Halda 1998

 

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. klinkerianus

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed MG 1287, 2000
Age years 6
Photos date 20.05.06

     

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. macrochele
(Ch. Glass & R.A. Foster) Ch. Glass 1997

 

 

Sinonime /VI/:

Strombocactus schwarzii E.W. Shurly 1948
Turbinicarpus schwarzii (E.W. Shurly) C. Backeberg 1951
Toumeya macrochele v. schwarzii (E.W. Shurly) L. Kladiwa 1975
Turbinicarpus schmiedickeanus v. schwarzii (E.W.Shurly) Ch.Glass & R.Foster 1977
Pediocactus schmiedickeanus ssp. schwarzii (E.W. Shurly) J.J. Halda 1998

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. macrochele

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Photos date 09.04.06

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. macrochele

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Photos date 01.05.06

 

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. macrochele

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Photos date 07.07.07

 
       
Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. gracilis
(E. Werdermann) N. P. Taylor 1998

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. gracilis SB 173

Habitat Aramberri, NL, Mexico
Source seed MG 1297.2/2002
Age years 5 years
Photos date 09.06.07

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. gracilis SB 173

Habitat Aramberri, NL, Mexico
Source seed MG 1297.2/2002
Age years 6years
Photos date 07.07.07

   

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. schwarzii
(E.W. Shurly) C. Backeberg 1998

Sinonime /VI/:

Strombocactus schwarzii E.W. Shurly 1948
Turbinicarpus schwarzii (E.W. Shurly) C. Backeberg 1951
Toumeya macrochele v. schwarzii (E.W. Shurly) L. Kladiwa 1975
Turbinicarpus schmiedickeanus v. schwarzii (E.W.Shurly) Ch.Glass & R.Foster 1977
Pediocactus schmiedickeanus ssp. schwarzii (E.W. Shurly) J.J. Halda 1998

 

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. schwarzii

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Dag Panco
Photos date 10.06.06

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. schwarzii

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Dag Panco
Photos date 10.06.06

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. schwarzii

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Petrof 1999
Photos date 27.05.07

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. schwarzii

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source Petrof 1999
Photos date 10.06.06

 

 

Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. rioverdensis
(G.Frank 1992) J.M.Luthy 1999

 

Provenienta Miloslav Hajek. Primita sub denumirea de Turbinicarpus rioverdensis ssp. paolii.

 

Sinonime /14/:

Turbinicarpus rioverdensis G.Frank 1992
Pediocactus rioverdensis (G.Frank) J.J.Halda 1998

Turbinicarpus
rioverdensis
ssp. paolii

Habitat SLP, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 21.01.07

Turbinicarpus
rioverdensis
ssp. paolii

Habitat SLP, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 03.03.07

   

Turbinicarpus swobodae
L.Diers & E.Esteves 1987

Sinonime /14/:

    Pediocactus swobodae (Diers & G.Frank) Halda 1998

Turbinicarpus
swobodae
HO 16
Habitat Rayones, Nuevo Leon, Mexico
Source Miloslav Hajek, 2005
Photos date 27.05.07

 

 

Turbinicarpus valdezianus
(H.Moeller) Ch.Glass & R.A.Foster 1977

 

Descoperit de H. Moeller in 1930 care l-a incadrat in genul Peleciphora si i-a dat numele de valdeziana, dupa cel de familie al parintilor sotiei sale – Valdez.

Este unul dintre cei mai mici si mai lenti in crestere turbinicarpusi. De obicei abia atinge 2 cm in diametru dar sunt si populatii in care plante de 4 cm nu sunt exceptii /15/. Nu lastareste decat foarte rar si la varste inaintate. Spre deosebire de alte specii din gen prefera soarele direct, fara umbriri temporare datorate vegetatiei sau reliefului.

La varste de 2-3 ani deja infloresc. Florile sunt de la alb pana la mov inchis, cu straifuri mai inchise la culoare pe mijlocul petalelor.

Creste pe soluri calcaroase in mai multe state mexicane – Coahuila (Salito, Cruz de Elorza si Ramon Arispe), Nuevo Leon (El Refugio), San Luis Potosi (Matehuala), Zacatecas (Cedros) /15/.

Sinonime /IV/:

Echinocactus valdezianus (H.Moeller) Boed. 1930
Pelecyphora valdeziana H.Moeller 1930
Thelocactus valdezianus (H.Moeller) Bravo 1937
Mammillaria valdeziana (H.Moeller) H.P.Kelsey & Dayton 1942
Gymnocactus valdezianus (H.Moeller) C.Backeberg 1966
Normanbokea valdeziana (H.Moeller) Kladiwa & Buxb. 1969
Neolloydia valdeziana (H.Moeller) E.F.Anderson 1986
Pediocactus valdezianus (H.Moeller) J.J.Halda 1998

Turbinicarpus
valdezianus
SB 1468

Habitat Ramos Arispe, Coahuila, Mexico
Source seeds MG1301, 17.04.04
Age
Remarks first bud
Photos date 28.01.07

   

Turbinicarpus viereckii
(E.Werdermann1931) John & Riha 1983

 

 

Sinonime /14/:

Echinocactus viereckii E.Werdermann 1931
Thelocactus viereckii (E.Werdermann) H.Bravo 1937
Gymnocactus viereckii (E.Werdermann) C.Backeberg 1951
Turbinicarpus viereckii ssp. major (Ch. Glass & R.A. Foster) Ch.Glass 1997
Neolloydia viereckii (E.Werdermann) E.F.Anderson 1986
Pediocactus viereckii (E.Werdermann) J.J.Halda 1998

Turbinicarpus
viereckii
L1159
Habitat SLP, NL, Mexico
Source seeds MG 453.7, 17.04.04
Age 3 years
Remarks
Photos date 14.01.07

Turbinicarpus
viereckii
L1159
Habitat SLP, NL, Mexico
Source seeds MG 453.7, 17.04.04
Age 3 years
Remarks the same of the left photo
Photos date 08.08.07

   

 

Acanthocalycium
Astrophytum
Aporocactus Epithelantha
Ariocarpus Turbinicarpus
 

Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
     
 

Page created and maintained by

 
 
Valentin Posea
 
 
E-mail: valentinposea@yahoo.co.uk