Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
         
     

   
     
     
Last updated: 15.03.15
Turbinicarpus bonatzii
 
     

Turbinicarpus
(Franz Buxbaum & Curt Backeberg 1937)

 

In 1927 Friedrich Bödecker (1867-1937) descria Echinocactus schmiedickeanus. Asa cum s-a mai intamplat si cu alte genuri, desprinse din Echinocactus, un nou gen, Turbinicarpus, a fost propus in 1937 de Franz Buxbaum (1900-1979) si Curt Backeberg (1894 - 1966). Alaturi de T. schmiedickeanus au mai fost inclusi in acest gen, la acea data, T.lophophoroides, T. macrochele si T. pseudomacrochele.

Numele genului, o combinatie intre latinescul „turbineus” si grecescul „carpos” sugereaza forma fusiforma a fructului.

Plantele apartinand acestui gen cresc numai pe teritoriul Mexicului, in statele Guanajuato, San Luis Potosi, Nuevo Leon, Hidalgo, Tamaulipas, Queretaro, Coahuila si Zacatecas, in zone aride, cu extrem de putine precipitatii. Spre deosebire de gen, care are o arie de raspandire foarte mare, toate speciile sunt endemice, uneori aria de raspandire fiind de numai cateva hectare.

Sunt plante de talie mica, care, cu mici exceptii, lastaresc foarte rar sau de loc. Ajung la maturitate si infloresc la varsta de 3-4 ani. Florile sunt diurne, de 3-4 cm diametru, mai des albe sau roz, cu straifuri de culori mai inchise pe mijlocul petalei. Culorile variaza destul de mult chiar in interiorul aceleiasi specii sau pentru plante din acelasi habitat. Unele specii infloresc numai odata pe an, altele infloresc in mai multe randuri, de la sfarsitul iernii pana toamna tarziu. Florile nu sunt autofertile.

Uneori plantele mature prezinta in cultura diferente semnificative de aspect fata de plantele din mediul natural. Acestea sunt cu atat mai evidente cu cat, in perioadele de vegetatie, plantele nu sunt expuse in aer liber.In mediu natural cresc, in general, in locuri umbrite putin, de vegetatie sau de terenul accidentat. Atunci cand se gasesc in zone complet insorite isi arata la suprafata pamantului numai o foarte mica parte din corp, probabil pentru limitarea pierderilor de apa.Solurile sunt bogate in calciu, sub forma de calcar de cele mai multe ori, dar si sub forma de gips (T.lophophoroides creste preponderent pe soluri bogate in gips). Datorita calcarului, pH - ul solurilor este de la slab alcalin 7,6 la alcalin 8,7.

Cea de a treia editie a KAKTEEN LEXIKON (1976) a lui Curt Backeberg mentiona 9 specii de Turbinicarpus, 11 specii de Gymnocactus si 2 specii de Pelecyphora. Astazi genul Tubinicarpus include in totalitate genul Gymnocactus si o parte din genul Pelecyphora.

In 1998 J.J. Halda propune, in Acta.Mus.Richnov. 5(1):226, includerea genurilor Turbinicarpus, Gymnocactus, Neolloydia, Sclerocactus, Normanbokea si Toumeya in Pediocactus. T. bonatzii urma sa devina Pediocactus bonatzii. Din fericire aceasta propunere de comasare n-a fost agreata nici chiar de catre cei mai ferventi adepti restrangerii numarului de genuri.

In 2001, in “The Cactus Family”, Edward F. Anderson enumera 25 specii cu 13 subspecii, cele mai noi fiind: Turbinicarpus alonsoi Ch. Glass & S. Arias 1996, Turbinicarpus bonatzii G. Frank 1992, Turbinicarpus booleanus G.S. Hinton 1996, Turbinicarpus hoferi J.M. Luthy & A.B. Lau 1991, Turbinicarpus jauernigii G. Frank 1993, Turbinicarpus pailanus J.J. Halda & P. Panarotto 1998, Turbinicarpus rioverdensis G. Frank 1992, Turbinicarpus schmiedickeanus subsp. andersonii A. Mosco & C. Zanovello 1999, Turbinicarpus pseudomacrochele subsp. lausseri (L.Diers& G.Frank 1991) Ch. Glass 1997, Turbinicarpus swobodae Diers & Esteves 1987, Turbinicarpus X mombergerii Riha 1996. (Diers & G. Frank 1991) Ch. Glass 1997. G. Frank 1992.

In baza lucrarilor lui J. Luthy din 2002 (Cactaceae Systematics Initiatives 14) si 2003 (Cactus & Co. 1(7)), D. Hunt descrie, in “The New Cactus Lexicon”, 16 specii cu 20 subspecii. In ultima lucrare, Luthy atribuie genului doua subgenuri, diferentierea tinand cont de micromorfologia semintelor:
Seminte cu microrelief granular, hilum si micropilul conjuncte - Turbinicarpus
Seminte cu microrelief striat, hilum si micropilul disjuncte - Rapicactus.

Fara a schimba denumirea, Hunt noteaza apartenenta fiecarei specii la subgenul corespunzator. O ilustrare a actualei clasificari oficiale, chiar daca aceasta este recunoscuta ca fiind provizorie, poate fi cosultata la adresa.

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat Cerritos, S L P, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 3 years
Remarks first flower
Photos date 14.01.07
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii RSM 587
Habitat Cerritos, San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 01.04.06
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 2 years
Remarks grafted on P. spatulata
Photos date 01.03.06

  Turbinicarpus schmiedickeanus ssp. bonatzii
(Gerhardt Frank 1992) Paolo Panarotto 1999

In 1992 Gerhardt R.W. Frank descrie in Succulenta 71 (6), pag 279 - 281 Turbinicarpus bonatzii, denumit astfel dupa numele descoperitorului (H.J. Bonatz 1991)*.

Holotipul cu numarul de colectare Bonatz 0291 este depus la herbariumul Universitatii din Viena, cu numele de T. bonatzii si inregistrat cu numarul 12153. Planta a fost colectata in 1991 la o altitudine de 1100 m, in apropiere de Cerritos, San Luis Potosi, Mexic.
Conform regulilor pentru omologarea unei plante, de catre National Cactus and Succulent Society din Anglia, descrierea a fost facuta in latina si germana (ca limba de circulatie).

Turbinicarpus klinkerianus (Werdermann) Backeberg, cu care noua planta se asemana dar fata de care prezinta si multe caractere diferite: tuberculii sunt conici si nu larg-romboedrici (comparatie cu T. Klinkerianus - n.t.). Prezinta un singur spin central, care pleaca din partea inferioara a areolei, curbat si orientat semicircular spre centrul plantei, putin aplatizat, subtire. Spin marginal foarte mic, curbat. Pericarpul rosietic maroniu, nu verde (comparatie cu T. Klinkerianus - n.t.). Sepalele sunt maroniu deschis, cu o dunga verticala maron inchis pe mijloc, nu verde uniform (comparatie cu T. Klinkerianus - n.t.). Petalele de un alb murdar prezinta o dunga verticala maronie spre exteriorul florii si roz spre interior. Receptaclul este roz inchis la interior. Infloreste numai in Ianuarie. Semintele sunt mici de 0.8 - 1 mm lungime, inchise la culoare, chiar negre. Testa este fin tuberculata iar micropilul precum o mica umflatura in apropierea hilumului.”
In limba germana se fac cateva completari:
Staminele sunt roz inchis iar anterele sunt galben portocalii. Pistilul are 10 mm lungime, este roz iar stigmatul, aproape mereu inchis, este alb. Semintele au culori inchise, de la rosu la maroniu negicios.

Descrierile originale, in latina si germana pot fi accesate la

http://www.mfaint.demon.co.uk/cactus/turbo/desc/index.html

In imaginile de mai jos se pot observa diferentele dintre cei doi taxoni, la care face referire Gerhardt Frank.

Turbinicarpus
schmiedickeanus
ssp. klinkerianus

Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed MG 1287, 2000
Age years 8
Photos date 17.06.08
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 4 years
Photos date 03.03.08

Actuala incadrare a plantei, in grupa schmiedickeanus, ca subspecie, a fost propusa de Paolo Panarotto in Piante Grasse 18(3):120 (1998) aparuta 1999. In 2006, D. Hunt and all, confirma, in The New Cactus Lexicon, apartenenta taxonului la grupa Schmiedickeanus alaturi de T. andersonii, T. rioverdensis, T. rubriflorus, T. schwarzii, T. dickinsoniae, T. flaviflorus, T. schmiedickeanus, T. gracilis, T. jauernigii, T. klinkerianus si T. macrochele.
Incadrarea plantei si a celor subliniate mai sus, la aceasta grupa, s-a facut cu titlu provizoriu fara a fi oferite explicatii, dar este posibil ca autorii sa fi avut in vedere, la data editarii lexiconului, lucrarea lui Davide Donati si Carlo Zanovello - Knowing, understanding, growing Turbinicarpus - Rapicactus aparuta in 2005. D. Donati si C. Zanovello propun o clasificare extrem de detaliata a genurilor Turbinicarpus si a vechiului gen Rapicactus Buxbaum & Oehme 1942.
Facand o analiza exhaustiva bazata pe ontogenie, de la samanta la planta adulta, florifera, autorii identifica trei etape intermediare in dezvoltarea plantelor:

- f1 - caracterizata prin aparitia primilor spini, foarte mici si aproape diafani;

- f2 - aparitia unor primi spini radiali, din noi areole, spini, mai consistenti dar nu cei caracteristici plantei adulte;

- f3 - stadiul preflorifer, apar primii spini rigizi, caracteristici plantelor adulte.

Pentru fiecare etapa este facuta o analiza comparativa a caracterelor taxonilor din propusele genuri, subgenuri, serii si subserii. Conform acestei clasificari T. bonatzii este inclus in genul Turbinicarpus (F. Buxb & Backeberg 1937), Subgenul Turbinicarpus, Seria Lophophoroides (Luthy 2002), Subseria Lophophoroides (Donati 2003), alaturi de T. lophophoroides, T. Jauernigii, T. rioverdensis, T. alonsoi si T. flaviflorus.
Clasificarea lui D. Hunt si cea a lui D.Donati si C. Zanovello pot fi accesate la sectiunea Clasificari.

In monografia The Genus Turbinicarpus in San Luis Potosi, autorii - Grupul de la San Luis - afirma ca in cultura pot sa apara diferente majore in aspectul plantelor. Observati imaginile de mai jos.

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 5 years
Photos date 07.02.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 5 years
Photos date 01.03.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age years 5
Remarks grafted on P. spatulata
Photos date 18.02.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age years 5
Remarks grafted on P. spatulata
Photos date 15.03.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii RSM 587
Habitat Cerritos, San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 18.02.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii RSM 587
Habitat Cerritos, San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 15.03.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed Ludwig Bercht 09.04.05
Age 3 years
Photos date 01.03.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed Ludwig Bercht 09.04.05
Age 3 years
Photos date 17.02.09

Doi dintre cactusi sunt din acelasi lot de seminte. Unul este insa pe portaltoi (Pereskiopsis) ingropat. Un al treilea cactus este de la M. Hajek ( singurul cu field number - RSM - Roman Stanik & ) si a fost primit in stadiul preflorifer, deci ar fi avut timpul necesar adaptarii la conditiile locale de cultura (lumina, apa caldura, sol). In ultima imagine sunt doi T. bonatzii din seminte de la L. Bercht.

Diferentele intre cele 5 plante sunt evidente. Din pacate nu am avut seminte de la plante cu field number pentru a extinde aceasta comparatie.

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat S L P, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 5 years
Photos date 13.04.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat S L P, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 5 years
Remarks grafted on P. spatulata
Photos date 13.04.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii RSM 587
Habitat Cerritos, San Luis Potosi, Mexico
Source Miloslav Hajek 2005
Photos date 13.04.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat San Luis Potosi, Mexico
Source seed Ludwig Bercht 09.04.05
Age 3 years
Photos date 13.04.09

Radacinile primelor trei plante au luat oarecum forma vaselor, prea mici pentru radacinile lor. Planta altoita are radacinile de Pereskiopsis.

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat S L P, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 5 years
Photos date 07.06.09
Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat S L P, Mexico
Source seed (C. Neciu) 21.03.04
Age 5 years
Remarks seeds from the grafted plant
Photos date 07.06.09

T. bonatzii este o specie endemica pentru statul San Luis Potosi. Sunt cunoscute mai multe locatii in municipalitatile Villa Juarez si Rio Verde. Nu am date cu privire la posibile aspecte diferite ale plantelor functie de locatie dar, analizand imaginile unor plante din mediul natural, se pot observa diferente majore privind spinatia, culoarea epidermei, forma tuberculilor si mici diferente in aspectul florilor - intensitatea culorii, forma si numarul petalelor.

Am semanat pentru prima data seminte de T. bonatzii in 2003. Rata de germinare a fost de peste 70%. Nu stiam cum vor evolua plantele si, ca masura de precautie, am altoit cateva plantule pe Pereskiopsis si Echinopsis. Ulterior am inradacinat plantele. Am pastrat una singura, altoita pe Pereskiopsis, in ideea de a vedea cum se va comporta la ingroparea portaltoiului.

Spre deosebire de alti taxoni din gen care infloresc in mai multe randuri (T. schwarzii, T. lophophoroides, T. alonsoi, T. macrochele etc) T. bonatzii, infloreste o singura data pe an, in perioada Ianuarie - Martie.
In cultura planta ajunge la maturitate la numai 3 ani. Plantele altoite infloresc chiar mai repede.

Planta din imaginea anexata a inflorit la mai putin de 2 ani, chiar in vasul in care a fost semanata. Se pot observa celelalte plantule in diferite stadii de dezvoltare. Se pare insa ca efortul depus pentru inflorire a reprezentat prea mult pentru planta. Ea a murit ulterior (s-a uscat) in conditiile in care celelalte n-au avut de suferit.

Turbinicarpus smiedickeanus ssp. bonatzii
Habitat S L P, Mexico
Source seed 13.05.07
Photos date13.03.09

Turbinicarpus bonatzii nu este o planta dificila in cultura. Lumina, temperaturile diurne si nocturne, umiditatile aerului si substratului, structura solului sunt oarecum cele obisnuite pentru marea majoritate a taxonilor din gen.

De cele mai multe ori substratul pe care il folosesc contine pamant de padure (foioase) - stratul superficial, pamant de musuroi, nisip si pietris (0,5 - 5 mm), caramida pisata, carbune pisat, si, in ultimii ani, ceva tuf vulcanic. La acestea mai adaug functie de specie ceva calcar si/sau gips. Odata, sau de doua ori pe an in unele cazuri, functie de specie si varsta, sau de vechimea substratului, tratez plantele cu o solutie fertilizanta N:P:K 1:3:5 si cu o solutie amintind de solutia Hoagland.

De ce?

Daca oxigenul si carbonul, principalele elemente “organice”, sau „neminerale”, alaturi de hidrogen, pot fi „achizitionate” de cactusi direct din atmosfera prin CAM (Crassulacean acid metabolism), alte macroelemente indispensabile dezvoltarii plantei - azotul, potasiul, fosforul (fara de care metabolismul crasulacean nu functioneaza) - nu sunt accesibile decat din substrat, prin intermediul radacinilor. Ele nu exista in aer, cu exceptia azotului (aproape 80% din aer este azot molecular) care este insa inert chimic si, cu mici exceptii, inert biologic. Nu cunosc daca radacinile cactusilor prezinta afinitate pentru bacteriile fixatoare de azot din aer, asa cum se intampla la legume.

Oricum, intre elementele enumerate, azotul este cel mai putin necesar plantei. Un exces de azot chiar dauneaza cactusilor afectand rezistenta plantei la factorii atmosferici sau greselile de cultura. Din pacate prezenta unor anume elemente in solurile minerale este destul de putin probabila.

In tuful vulcanic gasim siliciu, titan, magneziu, fier, calciu si chiar potasiu, dar nu vom gasi fosfor. De fapt, intre toate micro- si macroelementele necesare vietii fosforul este printre elementele putin raspandite in natura. Intr-un sol exclusiv mineral existenta fosfatilor sau a sarurilor de potasiu este putin probabila. Si cum transmutatia biologica a ramas doar un vis al unor mult prea entuziasti cercetatori, se pune intrebarea: cum are planta acces la aceste elemente?

Ele sunt disponibile aproape exclusiv din componente organice. De unde componente organice in crevasele de piatra, calcar sau gips?
Raman in urma mortii altor plante, sunt aduse de vant, sau chiar de apa, nu au unde sa se duca, raman acolo, sunt - atatea cate sunt - la dispozitia plantei. Functie de procentul in care aceste elemente sunt accesibile plantei, aceasta va fi mai mult sau mai putin „bine crescuta”.

Grupul de la San Luis face cunoscute rezultatele analizelor de soluri din 27 situuri unde cresc diverse plante din gen. In toate cazurile componenta organica din sol este prezenta, de la valori de 1,6 - 5,2% pentru T. lophophoroides, sau 2,1 - 12% pentru T. polaskii, la 3,4 - 20% pentru T. klinkerianus. Dupa cum se poate observa, chiar si in cazul speciilor ce cresc preponderent pe soluri bogate in gips exista aceasta componenta. Analizele efectuate pe probe luate de la 20 cm adancime au relevat si un mic procent de azot - 0,08 - 0,5%. In toate cazurile pH-ul s-a dovedid a fi slab bazic pana la bazic (7,8 - 8,7).

In doua locatii unde creste T. bonatzii solul a avut 6,7 si 7,1% componete organice, 0.3% azot si pH-uri de 8,2 si 8,6.
De altfel chiar autorii monografiei, D.Donati si C. Zanovello, recomanda in cultura celor doua genuri, Turbinicarpus si Rapicactus, includerea, intre 10% si 20% componenta organica in substrat.

Este recomandabil sa se schimbe substratul la fiecare 2-3 ani. O evidenta a acestor schimbari poate fi tinuta chiar pe eticheta plantei.


Bibliografie


1. Groupo San Luis - The Genus Turbinicarpus in San Luis Potosi, Cactus&Co. libri, 2004
2. Davide Donati si Carlo Zanovello - Knowing, understanding, growing Turbinicarpus - Rapicactus, Cactus Trentino Sudtirol, 2005
3. Edward F. Anderson - The Cactus Family, Timber Press,Inc, 2001
4. David Hunt - The New Cactus Lexicon, Remous Ltd, Milborne Port, 2006
5. John Pilbeam & Bill Weightman - Ariocarpus et cetera - The special smaller genera of Mexican Cacti, The British Cactus & Succulent Society, 2006

 

Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
     
 

Page created and maintained by

 
 
Valentin Posea
 
 
E-mail: valentinposea@yahoo.co.uk