Acanthocalycium (Backeberg 1935)

Plante de talie medie, globulare, cu aspect columnar pe masura ce inainteaza in varsta, originare din Argentina unde se gasesc pe coastele Anzilor pana la altitudini de aproape 3000 m.

Numele genului deriva din limba greaca si are semnificatia  “floare acoperita de spini”. Tubul floral nu este acoperit numai de spini. Este si solzos iar baza lui este acoperitã cu perisori dispusi sub forma unui inel. Aceste caracteristici au fost luate in calcul de Backeberg pentru a diferentia genul Acanthocalycium de Lobivia si Acantholobivia /1/.

Florile, diurne, apar in general la sfarsitul primaverii. Sunt albe, alb – violacee, portocalii sau rosii. Speciile de Acanthocalycium infloresc la varsta de 8-10 ani / 6/.

Sunt plante iubitoare de lumina – prefera locurile expuse din plin la soare. Rezistã la temperaturi scazute, in perioada de repaos unele specii fiind nevoite sa suporte, in habitatul natural, chiar -23⁰C /I/.

Genul cuprinde dupa unii autori cca 14 specii cele mai cunoscute fiind A. violaceum, A. glaucum,  A. klimpelianum, A. spiniflorum, A. thyonanthum, A. catamarcense. Dupa Anderson /13/ sunt numai 3 specii  A. ferrarii, A. klimpelianum si A. spiniflorum, celelalte fiind comasate (A. peitscherianum, A. variiflorum si A. violaceum), trecute la genurile Echinopsis (A. aurantiacum, A. brevispinum, A. catamarcense, A. chionanthum, A. glaucum, A. griseum, A. thionanthum) sau Eriosyce (A. andreaeanum).

Lastaresc foarte rar in mod natural si numai la maturitate. Inmultire prin seminte.

Sunt plante a caror cultura este relativ usoara. Pentru inflorire necesita peste iarna un repaos rece (5 - 10⁰C) si uscat.

Substratul nu necesita componenti speciali dar trebuie sa asigure un bun drenaj.

 

Acanthocalycium glaucum (F. Ritter 1964)

 Numele i-a fost dat pe considerente de aspect, glaucos avand în limba greaca semnificatia de cel gri-albastrui. De obicei culoarea albastruie este data de o substanta cu aspect albicios-ceros, aflata la suprafata epidermei. Substanta are, se pare, rol de protectie impotriva apei si a temperaturilor scazute /II/.

Planta are 8-14 coaste. Initial globulara, se alungeste cu varsta si ajunge la cca. 7 cm diametru si 15 cm inaltime. Planta din imaginea alãturata are dimensiunile 5,5/3,0 cm.

Floarea este galbena, are cca 6 cm in diametru si lungime. Nu este autofertila.

Recomandarile privind temperaturile minime pentru aceasta planta merg de la -15⁰C /II/ la +10⁰C /4/. Planta din imagine a petrecut iernile din 2003-2005 la temperaturi de 2-10 ⁰C.

Vara suporta fara probleme, soarele direct, in spatii deschise, dar numai dupa o perioada de aclimatizare.

Sinonime /II/: Echinopsis glaucina Friedrich & G.D. Rowley 1974

• Echinopsis glaucina (F.Ritter) Friedrich & G.D.Rowley, 1974
• Echinopsis glauca (F.Ritter) Friedrich & G.D.Rowley
• Echinopsis aurantiaca  (Rausch) H.Friedrich & G.D.Rowley 1974
• Acanthocalycium aurantiacum Rausch,
• Acanthocalycium thionanthum (Speg.) Backeb. var.  aurantiacum (Rausch) Donald,
• Acanthocalycium thionanthum (Speg.) Backeb. var. glaucum (F. Ritter) Donald,  
• Lobivia thionantha (Speg.) Britton & Rose  var. aurantiaca (Rausch) Rausch
• Lobivia thionantha (Speg.) Britton & Rose var. glauca (F. Ritter) Rausch

    

  Acanthocalycium violaceum (Werdermann) Backeberg 1935

   Numele reflecta culoarea florilor. Planta are caracteristicile generale, de aspect, ale speciei. Este putin mai mare decat A.glaucum. Ajunge la 15 cm diametru si 20 cm inaltime.  Are 15 -18 coaste. Planta din imagine are 17 coaste si 10/10 cm.

  Floarea este violacee, are cca 6 cm în diametru si 7-8 cm lungime. Nu este autofertila.

  Dintre speciile de Acanthocalycium este cea mai rezistenta la temperaturi scazute. Una din locatiile de pe lista de seminte de la Mesa Garden este creditata pentru temperaturi hibernale de pana la -23⁰C /II/. Exemplarul din fotografie si-a petrecut ultimele 6 ierni la temperaturi minime de 0   + 5⁰C.

  Vara a stat in aer liber, cu expunere sudica, slab umbrit de plante cu frunze.

Sinonime /4/:

Echinopsis violacea Werdermann, 1931
• Acanthocalycium spiniflorum (K.Schumann), Backeberg 1935