Aporocactus (Lemaire)

 

Plante epifite, cu corpuri sub formã de tije subtiri taratoare sau pendente, originare din Mexic, statele Hidalgo si Oaxaca.

Numele genului deriva din limba greaca si, referindu-se probabil la multimea de tije foarte apropiate unele de altele, cu aspect de tufis, are semnificatia “plantã cu tepi (cactus) de netrecut”.

Infloreste, functie de conditiile de crestere, la varste de 3 – 4 ani. Florile, diurne, zigomorfe, sunt rosii, in nuante de violet sau caramizii. Apar la începutul primaverii, de obicei în treimea dinspre baza a corpurilor. Raman deschise cca 4 zile.

Sunt plante ce prefera, pentru anotimpul cald, locuri luminoase dar neexpuse direct luminii solare. Au nevoie de mai multa umezeala decat alte specii de cactusi.

Genul cuprinde cca 7 specii, cele mai cunoscute fiind A. flagelliformis, A. conzattii,  A. flagriformis.

Inmultirea poate fi fãcuta atat prin prin seminte cat si prin lastari. Adesea pe bratele ce pot ajunge la 200 cm se dezvolta radacini aeriene (adventive) ce se prind de cea mai mica particica de pamant pe care o ating. In general se apeleaza la inmultirea prin seminte numai pentru obtinerea unor hibrizi, cei mai cunoscuti fiind ce obtinuti prin incrucisare cu Epiphyllum,  denumiti genericAporophyllum /4/. 

Sunt plante a caror cultura este usoarã. Pentru inflorire necesita, in perioada de repaos, peste iarna , o atmosfera uscata si rece (5 - 10⁰C). Prefera un substrat mai bogat in substante nutritive si putin acid, realizabil prin adaugarea de ceva mai mult pamant de frunze si putina turba.

Recent genul Aporocactus a fost inclus in genul Disocactus.

Pentru explicarea unor termeni specifici consultati   www.succulent-plant.com/plantglossary.html

 

 

Aporocactus flagelliformis (Linné 1753) Lemaire 1860.

Numele i-a fost dat pe considerente de aspect, flagelum in limba latina insemnand bici, flagel.

Este intre primii 5 cactusi ca raspandire in Romania, dupa diversele specii de Echinopsis, Schlumbergera (craciunica), specii de Opuntia si Chamaecereus silvestrii .

Florile sunt roz intens si au 7-8 cm lungime.

Desi de cele mai multe ori este recomandata o temperaturã minima de repaus de cca +10⁰C /4, 6, 7/, planta din imagine a petrecut iarna 2004 -2005, pana pe 6 ianuarie 2005, agatata intr-un balcon deschis, langa peretele casei, ferita de intemperii si fara a fi udata de loc. A suportat temperaturi de cca -6⁰C. N-a pierdut nici unul din brate iar inflorirea a fost chiar mai abundenta decat in alti ani, in care a stat la temperaturile moderate ale unui balcon inchis si relativ izolat termic.  O planta mai tanara, tinuta in aceleasi conditii, a pierdut unul din cele 4 brate.

Backeberg atragea atentia asupra sensibilitatii speciei la atacul paianjenului rosu. Cactusul din imagine a fost  atacat in 2002, si, atat din considerente de siguranta dar si de aspect, i-au fost amputate cele doua brate afectate. Toata planta a fost tratata cu insecticid specific combaterii paianjenilor.

Sinonime: Echinopsis glaucina Friedrich & G.D. Rowley 1974

Cactus flagelliformis Lemaire, 1860 /4/

Disocactus flageliformis 

Habitat Mexico
Source
Age
Remarks
Photos date 17.03.05

Habitat Mexico
Source
Age
Remarks
Photos date 20.02.04

Habitat Mexico
Source
Age
Remarks
Photos date 17.03.05