Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
 
     
Last updated: 15.03.15
About Genera
 
Astrophytum

 

Astrophytum
(Lemaire 1849)

In 1839 Ch. Lemaire descria o noua planta pe care o denumea descriptiv Astrophytum myriostigma – planta in forma de stea. Era planta ce avea sa dea, in 1849, numele genului ASTROPHYTUM desi, inca din 1828, A. P. de Candolle scrisese despre Echinocactus ornatus ce avea sa fie inclus in noul gen sub numele Astrophytum ornatum.

Principalele caracteristici ale genului erau considerate a fi absenta spinilor si pozitionarea apicala a florilor. Ulterior puful de pe epiderma plantelor a constituit argumentul principal pentru un gen de sine statator iar spinii, prezenti la Astrophytum ornatum, dar si la Astrophytum capricorne, au fost luati in considerare numai pentru delimitarea speciilor.

Curt Backeberg a descris in Cactus Lexicon sase specii cu 13 varietati si subvarietati, incadrate in doua subgenuri [1]:
-   Astrophytum cu speciile A. myriostigma si A. ornatum;
-   Neoastrophytum cu speciile: A. asterias, A. capricorne, A. coahuilense si A. senile.

Impartirea a avut in vedere diferentele de deschidere a fructelor - apical si respectiv bazal.

Clasificarea oficiala [2] recunoaste doar 6 specii, intre care este inclusa si ultima descoperita - Astrophytum caput-medusae, planta ce inca starneste controverse privind incadrarea in acest gen. Poate tocmai acest fapt l-a determinat pe Hunt sa introduca un nou subgen. A pastrat insa cele doua ale lui Backeberg:
-   Sbg. Astrophytum: A. myriostigma si A. ornatum;
-   Sbg. Neoastrophytum: A. asterias, A. capricorne si A. coahuilense;
-   Sbg. Stygmatodactylus: A. caput-medusae.

Se mentioneaza ca primele doua subgenuri se diferentiaza atat prin modul de desfacere a fructelor dar si prin culoarea florilor – galben uniform pentru Astrophytum si galben cu portocaliu sau rosu pentru Neoastrophytum. A disparut A. senile considerat a fi de fapt un A. capricorne.

Areal – Mexic. Doar A. asterias depaseste granita cu SUA, in Texas.

Aspectul plantelor, in mediul natural, variaza de la aproape discoidal  (A. asterias) trecand prin globular sau scurt cilindrice pana la columnar. Hunt [2] si Pilbeam [15] semnaleaza existenta in natura a unor A. ornatum de 3 m inaltime. Cu totul alt aspect prezinta A.caput-medusae. Tuberculii cilindrici de pana la 19 cm lungime si 5 mm diametru dau plantei aspectul „mitologic“.
Plantele apartinand primelor doua subgenuri prezinta coaste, de la foarte putin evidentiate, aproape rotunjite (A. asterias) la foarte ascutite (A. capricorne, A. ornatum). Numarul lor variaza, in general, intre 5 si 8.
Nu lastaresc decat in situatii de ranire a meristemului.
In ceea ce priveste rolul pufului de pe epiderma, parerile sunt impartite: protectie la razele solare, modalitate de colectare a apei, mimetism etc.

Radacinile sunt ramuroase. Exceptie A. caput-medusae cu radacina principala pivotanta.

Florile, cu dimensiuni de 4-10 cm diametru, au nuante de galben, simplu sau sidefat, cu tubul floral rosu sau portocaliu – pentru subgenul Neoastrophytum. Au fost semnalate, chiar in natura, flori cu tenta rozulie [15]. In cultura acest lucru se intampla destul de des, mai ales la hibrizi A.asterias hb..
Plantele ce au flori rosii in totalitate sunt cultivari.
Culoarea florii poate varia cu varsta ei. Functie de conditiile atmosferice o floare se poate deschide cateva zile la rand. Pe masura ce avanseaza in varsta, floarea isi poate schimba culoarea de la galben la un portocaliu-violaceu.
Inflorirea este diurna si are loc pe toata perioada verii pana la inceputul toamnei. In cultura se intampla insa si exceptii (infloriri in  februarie sau noiembrie – A. asterias si A. asterias hb. ).
Sunt plante autosterile. Hibridizeaza insa extrem de usor cu o exceptie A. coahuilense si A. myriostigma care nu produc fructe la polenizare incrucisata. Acest fapt a constituit un argument in favoarea clasificarii celor doua plante ca specii distincte.

Fructul (fruct A. asterias) este in general dehiscent, moale si acoperit de puf.

Semintele, printre cele mai mari in famialia Cactaceae - aproximativ 3x2 mm - sunt in forma de casca, maron inchis, cu tegumentul lucios iar hilul si micropilul par a fi protejate de marginile rasfrante - spre interior - ale „castii”. Germineaza extrem de usor daca sunt proaspete si dau nastere, uneori numai in 6-7 zile, unor plantute viguroase.

Cultura acestor plante este relativ usoara, accesibila si incepatorilor daca se respecta cateva reguli:
- Substratul va fi predominant mineral cu adaos de calcar;
- Se va respecta perioada de repaos a plantelor, in general noiembrie – martie. Plantele trebuie sa petreaca acest interval in locuri luminoase, uscate, la temperaturi de peste 5 C. Este de preferat o deshidratare mai accentuata, in aceasta perioada, decat o udare ce poate duce, in conditii de temperatura scazuta, la pierderea lor;
- Sunt plante iubitoare de soare. Chiar fara a avea o spinatie densa, ca scut protector, ajung extrem de rar sa fie arse de soare in mediul lor natural. In cultura insa, trecerea de la zilele scurte si noroase ale iernii la cele lungi si insorite ale verii trebuie sa fie facuta cu grija, pe cat posibil gradual, mai ales in situatiile in care locul ales pentru hibernare a fost unul de semiumbra sau mai slab luminat. In caz contrar riscam ca plantele noastre sa ramana mutilate pe viata.

Pe listele nurseriilor se gasesc un numar impresionant de varietati, subvarietati, forme si cultivaruri. In parte sunt cele din clasificarea lui Backeberg dar foarte multe sunt plante cu un aspect deosebit, obtinute prin hibridizari si selectii multiple. Exceleaza in acest sens cultivatorii japonezi.   

 


Astrophytum
asterias

Habitat Mexico
Age 8-10 years
Photos date 12.06.04

Astrophytum
asterias
(cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Remarks 8cm/6cm
Photos date 30.06.05

Astrophytum
asterias
(cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Remarks 8cm/6cm
Photos date 30.06.05

 

Astrophytum asterias
(J.G. ZUCCARINI 1845) Lemaire 1868

A fost descoperit inca din 1842 de catre baronul Karwinsky, undeva in Tamaulipas. Acesta a trimis mai multe plante acasa,la St. Petersburg, dar si la Munchen, profesorului Zuccarini, care descrie planta in 1845 ca Echinocactus asterias. Destul de dificile in cultura, cu atat mai mult cu cat fusesera colectate din natura, plantele aduse in Europa nu rezista noilor conditii. Specia se crede a fi pierduta. Abia la inceputul secolului XX planta este regasita in natura si recunoscuta ca fiind fostul Echinocactus asterias si actualul Astrophytum asterias.

 

In prezent sunt cunoscute numai doua locatii: Tamaulipas, Mexico si Starr County, Texas - SUA.

 

Asterias are semnificatia – acoperit cu stele - cu referire, probabil, la aspectul si dispunerea pufului pe corpul plantei.

 

Planta are, cu extrem de mici exceptii, opt coaste, foarte aplatizate si acoperite cu puf dispus simetric de o parte si alta a areolelor bogate, la randul lor, in puf. In mediul natural ajunge la cca 25 cm diametru si, de obicei, are corpul aproape complet ingropat in sol, la suprafata ramanand numai apexul.

 

Floarea este galben sidefat cu centrul tubului floral in nuante de rosu – portocaliu, are cca 6,5 cm diametru si pana la 3 cm lungime. Uneori culoarea se altereaza in timp, functie de conditiile climatice de moment (temperatura, umiditate, insolatie) sau de succesiunea acestora pe timpul a 1-2 zile cat se deschide floarea.

 

Se recomanda ca in starea de repaos temperaturile sa nu coboare sub +100C.

 

Nu sunt considerate a fi plante foarte dificile si nu necesita un substrat special dar orice greseala in cultura (umiditate, temperatura, lumina) poate avea urmari fatale asupra plantei.

 

Planta din imagine - Astrophytum asterias -(R. Stanescu 1998) are 8-10 ani si infloreste din 2000. Dimensiuni 8 cm diametru si 5,5 cm inaltime.

 

Astrophytum asterias hb (cancales) a fost cumparat in 1998 de la Petrof sub denumirea de Astrophytum asterias v. cancales. In literatura nu este mentionata o astfel de varietate. La o intrebare directa adresata lui H. HOOCK (www.astrobase.de) am primit urmatorul raspuns:


“...Cred ca Astrophytum asterias este un hybrid cu Astrophytum capricorne (coaste ascutite). Semnele dintre coaste pot fi intalnite cateodata si la plantele din mediul natural......”


Fara a contrazice catusi de putin aceasta opinie si fiind convins ca este vorba de un hibrid, nu pot sa nu remarc faptul ca acesta este singurul “asterias” la care am observat aceste striatii. Din punct de vedere al formei ascutite a coastelor este posibil ca si planta din imagine, denumita simplu Astrophytum asterias sa fie tot un hibrid. Culoarea diferita a florii la “cancales” o consider a fi doar o urmare directa a variatiilor de clima locala pe timpul dezvoltarii bobocului si deschiderii petalelor. In pozele datate noiembrie 2004 (nu este o gluma – iarna a inceput tarziu iar plantele erau intr-un balcon inchis si bine izolat) diferentele de culoare sunt insignifiante.

 

Astrophytum asterias se gaseste pe lista CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Flora and Fauna).

 

Sinonime /4/:
Echinocactus asterias (J.G. ZUCCARINI 1845)

Astrophytum
asterias
(cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Remarks 8cm/6cm
Photos date 30.06.05

Astrophytum
asterias

Habitat Mexico
Age 8 - 10 years
Photos date 19.11.04

Astrophytum
asterias
(cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Photos date 21.11.04

Astrophytum
asterias

Habitat Mexico
Age 8 - 10 years
Photos date 19.11.04

Astrophytum
asterias

Habitat Mexico
Source seed 2000
Age 6 years
Photos date 09.07.06

 

Astrophytum capricorne
(A. DIETRICH 1851) N. L. BRITTON si J. N . ROSE 1922

A fost descoperit ultimul, in 1850, de H. Poselger, langa Saltillo, Nuevo Leon, Mexico si descris de A. Dietrich in 1851 ca Echinocactus capricornis. Abia in 1922 Britton si Rose il include in genul ASTROPHYTUM. Spre deosebire de A. asterias este mult mai raspandit, cele mai multe locatii fiind in statele Nuevo Leon si Coahuila unde creste pana la altitudini de 1500 m.

Capricorne – coarnele caprei – se refera la aspectul spinilor, curbati, cu lungimi de pana la 7 cm, mai mult sau mai putini elastici. Forma, culoarea si lungimea spinilor precum si densitatea pufului pe suprafata corpului plantei au stat la baza impartirii in varietati si forme.

Floarea este galbena, cu mai multe randuri de petale si cu centrul tubului floral rosu inchis, are cca 6,5 cm diametru si pana la 3 cm lungime.

Controversa privind A. capricorne si A. senile a inceput in 1925, cand A. Fric a considerat a fi esentiale, pentru a diferentia cele doua tipuri, numarul mare al spinilor si lungimea lor. Backeberg a inclus A. senile ca specie de sine statatoare in cadrul genului ASTROPHYTUM, cu varitatea aureum (H. Moller 1925). In prezent este aproape unanim acceptat faptul ca Astrophytum senile este doar o varitate a speciei Astrophytum capricorne.

Pe langa A. capricorne v. senile se mai mentioneaza:
A. capricorne v. aureum (H.MOLLER 1925) Y. OKUMURA 1933
A. capricorne v. crassispinum (H.MOLLER 1925) Y. OKUMURA 1933
A. capricorne v. minus (C. RUNGE si L. QUEHL 1892) Y. OKUMURA 1933
A. capricorne v. niveum (K. KAYSER 1933) Y. OKUMURA 1933

Plantele din imagine au: A. capricorne v. senile Viesca 10 cm diametru si 14 cm inaltime iar A. capricorne v. senile aureum 6 cm diametru si 6 cm inaltime.

In cultura sunt ceva mai putin pretentioase decat A. asterias.

Astrophytum
capricorne v. senile
Viesca

Habitat Mexico
Source
Age >10 years
Photos date 26.06.04
Astrophytum
capricorne v. senile aureum

Habitat Mexico
Source seed M.G 70/2000
Age 5 years
Remarks 5cm/4cm
Photos date 30.06.05
Astrophytum
capricorne v. senile aureum

Habitat Mexico
Source seed M.G 70/2000
Age 6 years
Remarks 5cm/4cm
Photos date 12.06.06

 

Astrophytum
capricorne v. senile
Viesca

Habitat Mexico
Age >10 years
Photos date 09.07.06

Astrophytum
capricorne v. senile
Viesca

Habitat Mexico
Age >10 years
Photos date 16.05.04

Astrophytum myriostigma
(Lemaire 1939)

Desi in ordine cronologica a fost al doilea Astrophytum descoperit, a fost cel care a dat numele genului, forma de stea in cinci colturi si nu prezenta petelor de puf pe epiderma fiind determinanta in denumirea si descrierea noului gen.

Este destul de raspandit in statele San Luis Potosi si Tamaulipas la altitudini de pana la 2500 m.

A. myriostigma - cel cu 1000 de puncte - are in mod obisnuit 5 coaste dar exemplarele cu 4 coaste sunt destul de raspandite. Mult mai rare sunt plantele cu mai mult de 5 coaste. In cultura s-au obtinut si exemplare cu 3 si chiar cu 2 coaste.

Floarea este galben pal si are 4 -6 cm diametru.

Se cunosc mai multe varietati, o parte din ele unanim acceptate. In 1960 Backeberg mentiona:
A. myriostigma v. columnare (K. SCHUMANN 1903) M. TSUDA 1935
A. myriostigma v. columnare sv. glabrum (Backeberg 1960)
A. myriostigma v. potosinum (H. MÍLLER 1927) K. Kreuzinger 1935
A. myriostigma v. potosinum sv. tulense (K. KAYSER 1932)
A. myriostigma v. quadricostatum (H. MÍLLER 1927) H. BAUM 1933
A. myriostigma v. strongylogonum (Backeberg 1960)
A. myriostigma v. strongylogonum sv. nudum (R. MEYER 1912) Backeberg 1960

Planta din imagine are 12 cm diametru si 8 cm inaltime. Intr-una din poze se poate observa o floare a carui galben trece spre violaceu la extremitatile petalelor. Este aceeasi planta dar floarea este in cea de a doua zi, dupa o caldura torida.

Astrophytum
myriostigma
Habitat Mexico
Source
Age approx. 8 years
Photos date 06.08.03
Astrophytum
myriostigma
Habitat Mexico
Age approx. 8 years

Photos date 04.07.04
Astrophytum
myriostigma
Habitat Mexico
Source
Age approx. 8 years
Photos date 06.08.03
 
 
 

 

Astrophytum coahuilense
(H. MÍLLER 1927) K. KAYSER 1932

A fost descoperit pe teritoriul statului Coahuila, Mexico, de unde a luat si numele. Ulterior au fost gasite mai multe locatii si pe teritoriile statelor Zacatecas si Durango.

Inca sunt dispute privind apartenenta lui la gen, ca specie de sine statatoare sau ca varietate de myriostigma. Comparat cu A. capricorne si cu A. myriostigma, A. coahuilense are caracteristici asemanatoare cand cu unul cand cu celalalt /V/. Printre altele, cu A. myriostigma, se aseamana in privinta aspectului general al plantei, mai putin floarea care are mijlocul in nuante de rosu si fructul (baca), de asemenea de culoare rosie, ambele la fel ca la A. capricorne. Pricipalul argument in favoarea speciei ramane insa imposibilitatea hibridizarii cu A. myriostigma.

Sinonime /V/:
Echinocactus myriostigma subsp. coahuilensis, (H. MÍLLER 1927)

 

Astrophytum ornatum
(A. P.de CANDOLLE 1828) F.A.C. WEBER 1896

Genul  - Astrophytum
Subgenul  - Astrophytum


In 1928 de Candolle descria in Mermoire du Museum d'Histoire Naturelle. vol 17, p. 117 Echinocactus ornatus. Era prima specie a unui nou gen pe care Ch. Lemaire urma sa-l propuna, mai bine de 10 de ani mai tarziu, in Cactearum genera nova speciesque novae (1839) sub numele de Astrophytum.

In marea lor opera „The Cactateae – Descriptioons and Illustrations of Plants of the Cactus Family“, Britton & Rose  [1] consemneaza ca atribuirea lui Weber a paternitatii descrierii plantei, ca apartinand genului Astrophytum, este nejustificata intrucat nu exista  nimic publicat in acest sens.

De fapt Frederic Albert Constantin Weber a publicat descrierea intr-un dictionar al carui autor a fost Désiré Georges Jean Marie Bois (Dictionnaire d'Horticulture). Dictionarul a aparut intre anii 1893-1899 in 40 de fascicule.

Ca urmare a acestor diferende, taxonul este scris astazi in cateva moduri:

Astrophytum ornatum (De Candolle) Weber – Cochard Y. [2]
Astrophytum ornatum (DC.) Weber – Vallicelli V. [3]
Astrophytum ornatum (DC.) F.A.C. Web. ex B&R – Hoock. H [4]
Astrophytum ornatum (De Candolle) Weber in Britton & Rose, The Cactaceae 3:185 (1922) - Pilbeam [5]
Astrophytum ornatum (DC.) Web.  - Backeberg [6]
Astrophytum ornatum (DC.) B+R 1922/CBR 3: 185 - Hunt [7]
Astrophytum ornatum (A.P.de Candolle) Britton & Rose 1922 - Anderson [8]

Descriere

Este cel mai mare din gen, ajungand la 30 cm diametru si 3 m inaltime. Chiar in cultura, Pilbeam aminteste de doi columnari de 2 m, vazuti in urma cu peste 25 de ani la o nurserie.
In general prezinta 8 coaste bine pronuntate acoperite de 5-10 spini puternici, radiali si unul central, galbeni la inceput trecand in gri odata cu varsta. Spinul central poate ajunge la 11 cm lungime. Areolele tinere sunt acoperite cu puf galbui. Corpul este verde inchis, ornat in desene relativ simetrice, cu puful caracteristic impreuna cu care, galbenul spinilor da un contrast placut vederii.
Coastele sunt uneori torsionate, motiv invocat pentru “descrierea” unei noi specii
Echinocactus tortus Scheidweiler, Bull. Acac. Sci. Brux. 5:493. 1838,
sau cel putin a unei forme – “spirale” [6].


Etimologie

Referindu-se in principal la puful ce acopera coastele plantei, De Candolle l-a descris ca fiind cel impodobit, cel ornat.

Basionim

Echinocactus ornatus De Candolle, Mém. Mus. Hist. Nat. Paris 17:114. 1928

Sinonime

Daca Hunt [7] consemneaza un singur sinonim – Echinocactus ornatus – de partea cealalta, principalul site dedicat genului [4] enumera peste 40, incluzand varietati, forme si cultivari.

Iata-le pe cele mai importante, conform Briton & Rose [1]:

•  Echinocactus ornatus De Candolle, Mém. Mus. Hist. Nat. Paris 17:114. 1928
•  Echinocactus mirbelii Lemaire, Cact. Aliq. Nov. 22. 1838
•  Echinocactus holopterus Miquel, Linnaea 12:2. 1838
•  Echinocactus tortus Scheidweiler, Bull. Acac. Sci. Brux. 5:493. 1838
•  Echinofossulocactus mirbelii Lawrence in Loudon, Gard. Mag. 17:318. 1841
•  Echinocctus ghiesbrechtii Salm-Dyck, Allg. Gartenz.18:395. 1850
•  Echinopsis haageana Linke, Wochenschr. Gartn. Pflanz 18:395. 1850
•  Echinocactus ornatus mirbelii Croucher, Gard. Chron.1873:98., 1873
•  Echinocactus haageanus Rümpler In Förster, Handb. Cact. ed. 2 469. 1885.
•  Echinocactus ornatus glabrescens Shumann, Gesamtb. Kakteen 324. 1898

Vallicelli [3] citeaza aceleasi sinonime, dar cu o eroare de referinta.

Nume pop**ar - Monk's Hood

Subspecii, forme, varietati, Hibrizi, cultivari

Backeberg [6] a descris o varietate – mirbelii - si o subvarietate – glabrescens – ambele trecute intre sinonimele de mai sus. Mentioneaza insa si existenta formelor nudum si spirale.
Conform clasificarii oficiale specia nu admite subspecii, varietati sau forme.
Sunt insa acceptate de colectionari cele descrise de Backeberg [6] -mirbelii, glabrescens, nudum si spirale. Pe langa acestea exista o serie de hibrizi cu Astrophytum miryostigma precum si cultivari.
http://cactusi.com/upload/7/20120308/1331201525-t1.jpg


Habitat

 Este cea mai sudica dintre speciile genului ajungand pana in statele Hidalgo, Queretaro si Guanajuato. Mai la nord il gasim si in San Luis Potosi.
Creste la altitudini de 1000-1400 m pe versantii vailor raului Moctezuma si a afluentilor lui [4]. Solurile si locatiile sunt extrem de diverse de la cele cu continut de substante organice la complet minerale, stancoase cu calcare, de la zone cu tufisuri si vegetatie pitica la cele aride, complet descoperite, de la dealuri molcome la versanti abrupti.


Cultura

Este o planta extrem de raspandita in colectii, raspandire datorata in principal:
-   Aspectului “ornat”;
-   Infloririi abundente peste vara;
-   Usurintei cu care se obtine din seminte;
-   Culturii relativ facile.

Despre aspect am amintit...

Rar infloreste la varste mai fragede de 6 ani. Florile sunt mari – 6-8 cm diametru – galben pai, fara urma de rosu, mate sau usor sidefate. Precum la ceilalti membri ai genului, culoarea florii - care se poate deschide cateva zile la rand, functie de temperatura ambianta – se poate oxida odata cu varsta, trecand la nuante de roz-portocaliu.



Fructifica la fel de usor in urma polenizarii cu semenii lui, intra specie, sau inter specii - cu Astrophytum miryostigma – polenizare in urma careia semintele obtinute dau nastere la hibrizi.

Fructul este apical dehiscent. Interesant este ca Anderson [8] si Pilbeam [5] sustin ca dehiscenta este bazala iar Backeberg [6], Hoock [4] si Hunt [7] sustin ca este apicala. N-am urmarit dar, conform imaginii de mai jos, pare ca fructul s-a deschis apical.

http://cactusi.com/upload/7/20120308/1331201695-t1.jpg


Semintele, caracteristice genului, mari, de 2-3 mm, maro inchis sunt in forma de casca, cu tegumentul lucios. Hilul si micropilul par a fi protejate de marginile, rasfrante spre interior, ale „castii”. Germineaza extrem de usor, daca sunt proaspete, si dau nastere, uneori numai in 6-7 zile cu temperaturi de 20-25 C, unor plantute viguroase.

http://cactusi.com/upload/7/20120308/1331201940-t1.jpg


Planta nu necesita ingrijiri speciale. Substratul trebuie sa fie unul normal pentru cactusi, cu un drenaj foarte bun. Nu necesita un adaos de calcar in substrat, mai ales daca udarea se face cu apa de duritate medie. Nu se uda in perioada de repaos hibernal.

Precum la A. miryostigma, uneori apar pe corpul plantei pete negricioase sau maronii.
Nu se cunoaste motivul dar s-a presupus ca acestea ar putea fi datorate unor temperaturi prea scazute sau lipsei nutrientilor  in conditiile unor repicari intarziate [5].

Uneori corpul plantei se coloreza la baza in culori maro-vinetii. Nu cunosc motivul dar este probabil legat tot de cultura, acest fapt nefiind semnalat pentru plantele din habitatul natural.  

http://cactusi.com/upload/7/20120308/1331201622-t1.jpg


O astfel de colorare se observa si la una din plantele lui Vallicelli.

Se afirma ca planta poate supravietui unor temperature de -5 C [2] sau chiar de -10 C [3]. Personal n-am tinut plantele peste iarna la temperature negative.

Este bine ca adaptarea la lumina soarelui de primavara spre vara sa fie facuta treptat pentru evitarea arsurilor. Acestea pot sa apara cu atat mai mult cu cat planta este mai putin garnisita cu puf si spini. O planta adaptata suporta insa, fara urmari, atat soarele puternic al verii cat si caldurile toride.

Alte date

Listat in CITES anexa 2.

FDN Astrophytum ornatum

Bibliografie
1.   Britton N.L. & Rose J.N. – The Cactaceae, Descriptions and Illustrations of Plants of the Cactus Family, vol. III, p. 185, 1937
2.   http://www.cactuspro.com
3.   http://www.cactus-art.biz/
4.   http://astrobase.de/index.html
5.   John Pilbeam & Bill Weightman - Ariocarpus et cetera - The special smaller genera of Mexican Cacti, The British Cactus & Succulent Society, 2006
6.   Backeberg Curt - Cactus Lexicon, with descriptions of many species (1966-73) by Walther Haage, Blandford Press Ltd., 1977
7.   David Hunt – The New Cactus Lexicon, Remous Ltd, Milborne Port, 2006
8.   Edward F. Anderson – The Cactus Family, Timber Press,Inc, 2001

 

Astrophytum
ornatum
Habitat Mexico
Age approx. 8 years
Remarks 9cm/8cm
Photos date 25.02.06
Astrophytum
ornatum
Habitat Mexico
Age approx. 8 years
Remarks 9cm/13cm
Photos date 25.02.06

 

Acanthocalycium
Astrophytum
Aporocactus Epithelantha
Ariocarpus Turbinicarpus
 

Home Page

Photo Gallery

About Genera

Grafted Cacti

Other Plants

Roots
Fruits
Seeds
Interfacing Subjects
Bibliography
     
 

Page created and maintained by

 
 
Valentin Posea
 
 
E-mail: valentinposea@yahoo.co.uk