Astrophytum
(Lemaire 1939)

In 1839 Ch. Lemaire propunea un nou gen pe care il denumea descriptiv ASTROPHYTUM – planta in forma de stea. Genul cuprindea pe atunci doar o singura specie A. myriostigma, descrisa chiar de Lemaire desi, inca din 1828, A. P. De Candolle descrisese Echinocactus ornatus devenit ulterior A. ornatum. Principalele caracteristici ale genului erau considerate a fi absenta spinilor si pozitionarea florilor in mijlocul areolelor. Ulterior puful de pe epiderma plantelor a constituit argumentul principal pentru un gen de sine statator iar spinii, prezenti la A. ornatum, dar si la A. capricorne, au fost luati in considerare numai pentru delimitarea speciilor.

Sunt plante de talie medie, globulare de cele mai multe ori, cu aspect columnar alteori, aspect accentuat pe masura ce inainteaza in varsta. Habitat – Mexico si sudul statului Texas – SUA.

Florile sunt diurne si apar pe toata perioada verii. Au nuante de galben, simplu sau sidefat si sunt diferite ca marime si numar de petale. Centrul florii este colorat uneori in nuante de rosu. Speciile de Astrophytum infloresc de la varsta de 4-5 ani / 3/.

Sunt plante iubitoare de lumina. Prefera insa o lumina solara putin filtrata.

 

Genul cuprinde 6 specii (Backeberg): Astrophytum asterias, Astrophytum capricorne, Astrophytum myriostigma, Astrophytum ornatum, Astrophytum coahuilense, Astrophytum senile. Precum la marea majoritate a genurilor, controversele cu privire la numarul speciilor de sine statatoare continua si azi. Primele 4 specii sunt acceptate de marea majoritate a botanistilor. A. coahuilense si mai ales A. senile sunt considerate a fi doar varietati de A. myriostigma respectiv A. capricorne. De altfel exista o multitudine de varietati, in marea lor majoritate recunoscute, varietati diferentiate desigur prin aspect (culoarea sau forma spinilor, dispunerea pufului pe epiderma, etc). Poate chiar mai multe decat varietatile sunt cultivarurile, cele mai multe apartinand crescatorilor japonezi.

Nu lastaresc decat extrem de rar, la adanci batraneti. Inmultire numai prin seminte.Nu sunt plante autoferile. Hibridizarea este posibila insa la majoritatea taxonilor. Exceptie fac A. coahuilense si A. myriostigma care nu produc fructe la polenizare incrucisata, motiv luat in calcul de botanisti ca argument in favoarea clasificarii lor ca specii distincte.
Si in ceea ce priveste rolul pufului de pe epiderma parerile sunt impartite: protectie la razele solare, modalitate de colectare a apei sau mimetism.

Sunt plante a caror cultura este destul de dificila. Pentru inflorire au nevoie peste iarna un repaos rece (+10⁰C) /4/ si uscat.

Substratul nu necesita componenti speciali dar trebuie sa asigure un foarte bun drenaj.

Astrophytum
asterias (cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Remarks 8cm/6cm
Photos date 30.06.05

Astrophytum
asterias (cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Remarks 8cm/6cm
Photos date 30.06.05

Astrophytum asterias
(J.G. ZUCCARINI 1845) Lemaire 1868

A fost descoperit inca din 1842 de catre baronul Karwinsky, undeva in Tamaulipas. Acesta a trimis mai multe plante acasa,la St. Petersburg, dar si la Munchen, profesorului Zuccarini, care descrie planta in 1845 ca Echinocactus asterias. Destul de dificile in cultura, cu atat mai mult cu cat fusesera colectate din natura, plantele aduse in Europa nu rezista noilor conditii. Specia se crede a fi pierduta. Abia la inceputul secolului XX planta este regasita in natura si recunoscuta ca fiind fostul Echinocactus asterias si actualul Astrophytum asterias.

 

In prezent sunt cunoscute numai doua locatii: Tamaulipas, Mexico si Starr County, Texas - SUA.

 

Asterias are semnificatia – acoperit cu stele - cu referire, probabil, la aspectul si dispunerea pufului pe corpul plantei.

 

Planta are, cu extrem de mici exceptii, opt coaste, foarte aplatizate si acoperite cu puf dispus simetric de o parte si alta a areolelor bogate, la randul lor, in puf. In mediul natural ajunge la cca 25 cm diametru si, de obicei, are corpul aproape complet ingropat in sol, la suprafata ramanand numai apexul.

 

Floarea este galben sidefat cu centrul tubului floral in nuante de rosu – portocaliu, are cca 6,5 cm diametru si pana la 3 cm lungime. Uneori culoarea se altereaza in timp, functie de conditiile climatice de moment (temperatura, umiditate, insolatie) sau de succesiunea acestora pe timpul a 1-2 zile cat se deschide floarea.

 

Se recomanda ca in starea de repaos temperaturile sa nu coboare sub +10⁰C.

 

Nu sunt considerate a fi plante foarte dificile si nu necesita un substrat special dar orice greseala in cultura (umiditate, temperatura, lumina) poate avea urmari fatale asupra plantei.

 

Planta din imagine - Astrophytum asterias -(R. Stanescu 1998) are 8-10 ani si infloreste din 2000. Dimensiuni 8 cm diametru si 5,5 cm inaltime.

 

Astrophytum asterias hb (cancales) a fost cumparat in 1998 de la Petrof sub denumirea de Astrophytum asterias v. cancales. In literatura nu este mentionata o astfel de varietate. La o intrebare directa adresata lui H. HOOCK (www.astrobase.de) am primit urmatorul raspuns:

“...Cred ca Astrophytum asterias este un hybrid cu Astrophytum capricorne (coaste ascutite). Semnele dintre coaste pot fi intalnite cateodata si la plantele din mediul natural......”

Fara a contrazice catusi de putin aceasta opinie si fiind convins ca este vorba de un hibrid, nu pot sa nu remarc faptul ca acesta este singurul “asterias” la care am observat aceste striatii. Din punct de vedere al formei ascutite a coastelor este posibil ca si planta din imagine, denumita simplu Astrophytum asterias sa fie tot un hibrid. Culoarea diferita a florii la “cancales” o consider a fi doar o urmare directa a variatiilor de clima locala pe timpul dezvoltarii bobocului si deschiderii petalelor. In pozele datate noiembrie 2004 (nu este o gluma – iarna a inceput tarziu iar plantele erau intr-un balcon inchis si bine izolat) diferentele de culoare sunt insignifiante.

 

Astrophytum asterias se gaseste pe lista CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Flora and Fauna).

 

Sinonime /4/:
• Echinocactus asterias (J.G. ZUCCARINI 1845)

Astrophytum
asterias (cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Remarks 8cm/6cm
Photos date 30.06.05

Astrophytum
asterias
Habitat Mexico
Age 8 - 10 years
Photos date 19.11.04

Astrophytum
asterias (cancales)
Habitat Mexico
Source Petrof
Age 8 - 10 years
Photos date 21.11.04

Astrophytum
asterias
Habitat Mexico
Age 8 - 10 years
Photos date 19.11.04

Astrophytum
asterias
Habitat Mexico
Source seed 2000
Age 6 years
Photos date 09.07.06

Astrophytum capricorne
(A. DIETRICH 1851) N. L. BRITTON si J. N . ROSE 1922

A fost descoperit ultimul, in 1850, de H. Poselger, langa Saltillo, Nuevo Leon, Mexico si descris de A. Dietrich in 1851 ca Echinocactus capricornis. Abia in 1922 Britton si Rose il include in genul ASTROPHYTUM. Spre deosebire de A. asterias este mult mai raspandit, cele mai multe locatii fiind in statele Nuevo Leon si Coahuila unde creste pana la altitudini de 1500 m.

Capricorne – coarnele caprei – se refera la aspectul spinilor, curbati, cu lungimi de pana la 7 cm, mai mult sau mai putini elastici. Forma, culoarea si lungimea spinilor precum si densitatea pufului pe suprafata corpului plantei au stat la baza impartirii in varietati si forme.

Floarea este galbena, cu mai multe randuri de petale si cu centrul tubului floral rosu inchis, are cca 6,5 cm diametru si pana la 3 cm lungime.

Controversa privind A. capricorne si A. senile a inceput in 1925, cand A. Fric a considerat a fi esentiale, pentru a diferentia cele doua tipuri, numarul mare al spinilor si lungimea lor. Backeberg a inclus A. senile ca specie de sine statatoare in cadrul genului ASTROPHYTUM, cu varitatea aureum (H. Moller 1925). In prezent este aproape unanim acceptat faptul ca Astrophytum senile este doar o varitate a speciei Astrophytum capricorne.

Pe langa A. capricorne v. senile se mai mentioneaza:
A. capricorne v. aureum (H.MOLLER 1925) Y. OKUMURA 1933
A. capricorne v. crassispinum (H.MOLLER 1925) Y. OKUMURA 1933
A. capricorne v. minus (C. RUNGE si L. QUEHL 1892) Y. OKUMURA 1933
A. capricorne v. niveum (K. KAYSER 1933) Y. OKUMURA 1933

Plantele din imagine au: A. capricorne v. senile Viesca 10 cm diametru si 14 cm inaltime iar A. capricorne v. senile aureum 6 cm diametru si 6 cm inaltime.

In cultura sunt ceva mai putin pretentioase decat A. asterias.

Astrophytum
capricorne v. senile Viesca
Habitat Mexico
Age >10 years
Photos date 09.07.06

Astrophytum
capricorne v. senile Viesca
Habitat Mexico
Age >10 years
Photos date 16.05.04

Astrophytum
capricorne v. senile Viesca
Habitat Mexico
Source
Age >10 years
Photos date 26.06.04

Astrophytum
capricorne v. senile aureum
Habitat Mexico
Source seed M.G 70/2000
Age 5 years
Remarks 5cm/4cm
Photos date 30.06.05

Astrophytum
capricorne v. senile aureum
Habitat Mexico
Source seed M.G 70/2000
Age 6 years
Remarks 5cm/4cm
Photos date 12.06.06

Astrophytum
capricorne v. senile aureum
Habitat Mexico
Source seed M.G 70/2000
Age 6 years
Remarks 5cm/4cm
Photos date 13.06.06

Astrophytum myriostigma
(Lemaire 1939)

Desi in ordine cronologica a fost al doilea Astrophytum descoperit, a fost cel care a dat numele genului, forma de stea in cinci colturi si nu prezenta petelor de puf pe epiderma fiind determinanta in denumirea si descrierea noului gen.

Este destul de raspandit in statele San Luis Potosi si Tamaulipas la altitudini de pana la 2500 m.

A. myriostigma - cel cu 1000 de puncte - are in mod obisnuit 5 coaste dar exemplarele cu 4 coaste sunt destul de raspandite. Mult mai rare sunt plantele cu mai mult de 5 coaste. In cultura s-au obtinut si exemplare cu 3 si chiar cu 2 coaste.

Floarea este galben pal si are 4 -6 cm diametru.

Se cunosc mai multe varietati, o parte din ele unanim acceptate. In 1960 Backeberg mentiona:
A. myriostigma v. columnare (K. SCHUMANN 1903) M. TSUDA 1935
A. myriostigma v. columnare sv. glabrum (Backeberg 1960)
A. myriostigma v. potosinum (H. MÖLLER 1927) K. Kreuzinger 1935
A. myriostigma v. potosinum sv. tulense (K. KAYSER 1932)
A. myriostigma v. quadricostatum (H. MÖLLER 1927) H. BAUM 1933
A. myriostigma v. strongylogonum (Backeberg 1960)
A. myriostigma v. strongylogonum sv. nudum (R. MEYER 1912) Backeberg 1960

Planta din imagine are 12 cm diametru si 8 cm inaltime. Intr-una din poze se poate observa o floare a carui galben trece spre violaceu la extremitatile petalelor. Este aceeasi planta dar floarea este in cea de a doua zi, dupa o caldura torida.

 

Astrophytum coahuilense
(H. MÖLLER 1927) K. KAYSER 1932

A fost descoperit pe teritoriul statului Coahuila, Mexico, de unde a luat si numele. Ulterior au fost gasite mai multe locatii si pe teritoriile statelor Zacatecas si Durango.

Inca sunt dispute privind apartenenta lui la gen, ca specie de sine statatoare sau ca varietate de myriostigma. Comparat cu A. capricorne si cu A. myriostigma, A. coahuilense are caracteristici asemanatoare cand cu unul cand cu celalalt /V/. Printre altele, cu A. myriostigma, se aseamana in privinta aspectului general al plantei, mai putin floarea care are mijlocul in nuante de rosu si fructul (baca), de asemenea de culoare rosie, ambele la fel ca la A. capricorne. Pricipalul argument in favoarea speciei ramane insa imposibilitatea hibridizarii cu A. myriostigma.

Sinonime /V/:
• Echinocactus myriostigma subsp. coahuilensis, (H. MÖLLER 1927)

Astrophytum ornatum
(A. P. DE CANDOLLE 1828) A. WEBER 1896

 

A fost primul ASTROPHYTUM descoperit, descris de A.P. DE CANDOLLE in 1928 ca Echinocactus ornatus. Este si cel mai mare din gen, putand ajunge in extremis la cca 1,5 m inaltime si cca 30 cm diametru /6/.

Ornatum - cel impodobit - creste ceva mai la sud decat ceilalti componenti ai genului, indeosebi in statele Hidalgo si Queretaro, Mexico.

Planta are opt coaste foarte pronuntate, drepte sau in spirala. Dispunerea si numarul petelor de puf sunt caracteristice varietatilor recunoscute:

A. ornatum v. glabrescens (A.WEBER 1896) Y. OKUMURA 1933. Petele de puf sunt foarte rare sau lipsesc (glabru - gol, neacoperit de perisori).

A. ornatum v. mirbelii (Lemaire 1838) Y. OKUMURA 1933. Puful este dispus in linii curbe dese. Spinii sunt de culoare galbena.

Hibridizarile, in cultura, accidentale sau voite, au dus la o abundenta de A. ornatum cu caractere intermediare. In aceasta categorie intra probabil si plantele din imaginile alaturate.

Floarea, galben pal, este una dintre cele mai mari din gen - 8-9 cm diametru.

Sinonime /V/:
• Echinocactus ornatum (A.P. DE CANDOLLE 1828)